fârtat, fârtați, (fărtat), s.m. – 1. Frate de cruce; prieteni legați prin jurământ până la moarte. 2. Prieten, tovarăș, ortac. În Maramureș cel mai frecvent avea sensul de „membru al unei cete de păcurari”. „Păcurarii împreună formează o ceată sau o confrerie de feciori” (Latiș 1993). Păcurarii devin fârtați „înainte de urcatul la munte, dar după ruptu’ sterpelor” prin prestarea unui jurământ „prin care se obligă reciproc să păstreze secretul stânii” (Latiș 1993). – Lat. *frătat (frate + -at); Cuv. rom. preluat în magh. (fertát) (Bakos 1982).