2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.

falsificare sf [At: IORGA, L. I, 548 / V: (pop) ~își~ / Pl: ~cări / E: falsifica] 1 Contrafacere. 2 (Jur) Comitere de fals (18) Si: falsificație (2). 3 Denaturare a adevărului Si: falsificație (3).

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica; alterare, denaturare, contrafacere. Falsificarea realității, așezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat fac ca întreaga piesă să devină nerealistă, artificială. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/4. – Variantă: falșificáre s. f.

FALSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; falsificație. [< falsifica].

falsificare f. 1. acțiunea de a falsifica; 2. lucru falsificat.

FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.

FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.

FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.

falsifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / V: (pop) ~lși~ / Pzi: falsific / E: fr falsifier, lat falsificare] 1 A confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela Si: a contraface, a plăsmui. 2 (Jur; spc) A comite un fals (18). 3 A prezenta altfel decât este în realitate Si: a altera (9), a deforma, a denatura.

falșificare sf vz falsificare

FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?...N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel decît este de fapt; a denatura. Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. – Variantă: falșificá vb. I.

FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].

FALȘIFICÁ vb. I. v. falsifica.

FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)

A FALSIFICÁ falsífic tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenționată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare

falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.

*falsífic, a v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă, o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic.

*falsificațiúne f. (d. falsific). Acțiunea de a falsifica. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri

arată toate definițiile

Intrare: falsificare
falsificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falsificare
  • falsificarea
plural
  • falsificări
  • falsificările
genitiv-dativ singular
  • falsificări
  • falsificării
plural
  • falsificări
  • falsificărilor
vocativ singular
plural
falșificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falșificare
  • falșificarea
plural
  • falșificări
  • falșificările
genitiv-dativ singular
  • falșificări
  • falșificării
plural
  • falșificări
  • falșificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: falsifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • falsifica
  • falsificare
  • falsificat
  • falsificatu‑
  • falsificând
  • falsificându‑
singular plural
  • falsifică
  • falsificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • falsific
(să)
  • falsific
  • falsificam
  • falsificai
  • falsificasem
a II-a (tu)
  • falsifici
(să)
  • falsifici
  • falsificai
  • falsificași
  • falsificaseși
a III-a (el, ea)
  • falsifică
(să)
  • falsifice
  • falsifica
  • falsifică
  • falsificase
plural I (noi)
  • falsificăm
(să)
  • falsificăm
  • falsificam
  • falsificarăm
  • falsificaserăm
  • falsificasem
a II-a (voi)
  • falsificați
(să)
  • falsificați
  • falsificați
  • falsificarăți
  • falsificaserăți
  • falsificaseți
a III-a (ei, ele)
  • falsifică
(să)
  • falsifice
  • falsificau
  • falsifica
  • falsificaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • falșifica
  • falșificare
  • falșificat
  • falșificatu‑
  • falșificând
  • falșificându‑
singular plural
  • falșifică
  • falșificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • falșific
(să)
  • falșific
  • falșificam
  • falșificai
  • falșificasem
a II-a (tu)
  • falșifici
(să)
  • falșifici
  • falșificai
  • falșificași
  • falșificaseși
a III-a (el, ea)
  • falșifică
(să)
  • falșifice
  • falșifica
  • falșifică
  • falșificase
plural I (noi)
  • falșificăm
(să)
  • falșificăm
  • falșificam
  • falșificarăm
  • falșificaserăm
  • falșificasem
a II-a (voi)
  • falșificați
(să)
  • falșificați
  • falșificați
  • falșificarăți
  • falșificaserăți
  • falșificaseți
a III-a (ei, ele)
  • falșifică
(să)
  • falșifice
  • falșificau
  • falșifica
  • falșificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falsificare falșificare

  • 1. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei.
    exemple
    • Falsificarea realității, așezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat fac ca întreaga piesă să devină nerealistă, artificială. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 2/4.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi falsifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

falsifica falșifica

etimologie: