11 definiții pentru denaturare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENATURARE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura.

DENATURARE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura.

denaturare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) desnăt~ / Pl: ~rări / E: denatura] 1 Adăugare a unei substanțe străine unui produs pentru a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial Si: denaturat1 (1). 2 (Fig) Schimbare (intenționată) a înțelesului, naturii sau caracterului unor cuvinte, idei, a unui fapt etc. Si: denaturat1 (2). 3 (Ccr) Cuvânt, fapt etc. care a fost denaturat (2) Si: denaturat1 (3).

DENATURARE, denaturări, s. f. 1. Schimbare (adesea intenționată) a înțelesului unui cuvînt, a naturii unui lucru, unei opere, unui principiu, sau a realității unui fapt; modificare, falsificare. Orice îndepărtare sau denaturare a ideologiei socialiste însemnează implicit o întărire a ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Operație care constă în adăugarea, la un produs, a unei mici cantități dintr-o substanță străină, pentru a-l face impropriu destinației inițiale. Denaturarea alcoolului.

DENATURARE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări

denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări

denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DENATURARE s. l. v. stâlcire. 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

DENATURARE s. 1. deformare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a pronunțării unor cuvinte.) 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

Intrare: denaturare
denaturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denaturare
  • denaturarea
plural
  • denaturări
  • denaturările
genitiv-dativ singular
  • denaturări
  • denaturării
plural
  • denaturări
  • denaturărilor
vocativ singular
plural
desnaturare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
desnăturare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denaturare, denaturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Schimbare (adesea intenționată) a înțelesului unui cuvânt, a naturii unui lucru, unei opere, unui principiu, sau a realității unui fapt. DLRLC DN
      • format_quote Orice îndepărtare sau denaturare a ideologiei socialiste însemnează implicit o întărire a ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. DLRLC
    • 1.2. Operație care constă în adăugarea, la un produs, a unei mici cantități dintr-o substanță străină, pentru a-l face impropriu destinației inițiale. DLRLC DN
      • format_quote Denaturarea alcoolului. DLRLC
etimologie:
  • vezi denatura DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.