8 definiții pentru denaturare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

denaturare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) desnăt~ / Pl: ~rări / E: denatura] 1 Adăugare a unei substanțe străine unui produs pentru a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial Si: denaturat1 (1). 2 (Fig) Schimbare (intenționată) a înțelesului, naturii sau caracterului unor cuvinte, idei, a unui fapt etc. Si: denaturat1 (2). 3 (Ccr) Cuvânt, fapt etc. care a fost denaturat (2) Si: denaturat1 (3).

DENATURÁRE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura.

DENATURÁRE, denaturări, s. f. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei. – V. denatura.

DENATURÁRE, denaturări, s. f. 1. Schimbare (adesea intenționată) a înțelesului unui cuvînt, a naturii unui lucru, unei opere, unui principiu, sau a realității unui fapt; modificare, falsificare. Orice îndepărtare sau denaturare a ideologiei socialiste însemnează implicit o întărire a ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Operație care constă în adăugarea, la un produs, a unei mici cantități dintr-o substanță străină, pentru a-l face impropriu destinației inițiale. Denaturarea alcoolului.

DENATURÁRE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denaturáre s. f., g.-d. art. denaturắrii; pl. denaturắri

denaturáre s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENATURÁRE s. l. v. stâlcire. 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

DENATURARE s. 1. deformare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a pronunțării unor cuvinte.) 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

Intrare: denaturare
denaturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denaturare
  • denaturarea
plural
  • denaturări
  • denaturările
genitiv-dativ singular
  • denaturări
  • denaturării
plural
  • denaturări
  • denaturărilor
vocativ singular
plural

denaturare

  • 1. Acțiunea de a denatura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Schimbare (adesea intenționată) a înțelesului unui cuvânt, a naturii unui lucru, unei opere, unui principiu, sau a realității unui fapt.
      exemple
      • Orice îndepărtare sau denaturare a ideologiei socialiste însemnează implicit o întărire a ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Operație care constă în adăugarea, la un produs, a unei mici cantități dintr-o substanță străină, pentru a-l face impropriu destinației inițiale.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Denaturarea alcoolului.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi denatura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN