17 definiții pentru falsifica

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALSIFICA, falsific, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșifica vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

FALSIFICA, falsific, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșifica vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

falsifica vt [At: MAIORESCU, CR. II, 245 / V: (pop) ~lși~ / Pzi: falsific / E: fr falsifier, lat falsificare] 1 A confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela Si: a contraface, a plăsmui. 2 (Jur; spc) A comite un fals (18). 3 A prezenta altfel decât este în realitate Si: a altera (9), a deforma, a denatura.

FALSIFICA, falsific, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui, a contraface, a plastografia. Pentru ce ai falsificat dosarul?...N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. 2. A prezenta altfel decît este de fapt; a denatura. Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. – Variantă: falșifica vb. I.

FALSIFICA vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decît este; a denatura. [P.i. falsific, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].

FALSIFICA vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)

A FALSIFICA falsific tranz. 1) (adevăruri, obiecte etc.) A face să fie fals (printr-o denaturare intenționată). 2) A imita în scop de fraudă; a contraface. ~ o iscălitură. /<fr. falsifier, lat. falsificare

falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.

FALȘIFICA vb. I v. falsifica.

*falsífic, a v. tr. (lat. falsifico, -áre, construit ca și codific). Fac fals, alterez ca să înșel: a falsifica un act, o monetă, o băutură; îmĭ falsific vorba. – Greșit falșífic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

falsifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. falsific, 2 sg. falsifici, 3 falsifică; conj. prez. 1 sg. să falsific, 3 să falsifice

falsifica (a ~) vb., ind. prez. 3 falsifică

falsifica vb., ind. prez. 1 sg. falsific, 3 sg. și pl. falsifică

falsifica (ind. prez. 3 sg. și pl. falsifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FALSIFICA vb. 1. v. contraface. 2. (fam. și peior.) v. plastografia. 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. v. denatura.

FALSIFICA vb. 1. a contraface, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a preface. (A ~ băutura.) 2. (fam. și peior.) a plastografia. (I-a ~ semnătura.) 3. a contraface, a plăsmui. (A ~ un document.) 4. a măslui. (A ~ alegerile.) 5. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

Intrare: falsifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • falsifica
  • falsificare
  • falsificat
  • falsificatu‑
  • falsificând
  • falsificându‑
singular plural
  • falsifică
  • falsificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • falsific
(să)
  • falsific
  • falsificam
  • falsificai
  • falsificasem
a II-a (tu)
  • falsifici
(să)
  • falsifici
  • falsificai
  • falsificași
  • falsificaseși
a III-a (el, ea)
  • falsifică
(să)
  • falsifice
  • falsifica
  • falsifică
  • falsificase
plural I (noi)
  • falsificăm
(să)
  • falsificăm
  • falsificam
  • falsificarăm
  • falsificaserăm
  • falsificasem
a II-a (voi)
  • falsificați
(să)
  • falsificați
  • falsificați
  • falsificarăți
  • falsificaserăți
  • falsificaseți
a III-a (ei, ele)
  • falsifică
(să)
  • falsifice
  • falsificau
  • falsifica
  • falsificaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • falșifica
  • falșificare
  • falșificat
  • falșificatu‑
  • falșificând
  • falșificându‑
singular plural
  • falșifică
  • falșificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • falșific
(să)
  • falșific
  • falșificam
  • falșificai
  • falșificasem
a II-a (tu)
  • falșifici
(să)
  • falșifici
  • falșificai
  • falșificași
  • falșificaseși
a III-a (el, ea)
  • falșifică
(să)
  • falșifice
  • falșifica
  • falșifică
  • falșificase
plural I (noi)
  • falșificăm
(să)
  • falșificăm
  • falșificam
  • falșificarăm
  • falșificaserăm
  • falșificasem
a II-a (voi)
  • falșificați
(să)
  • falșificați
  • falșificați
  • falșificarăți
  • falșificaserăți
  • falșificaseți
a III-a (ei, ele)
  • falșifică
(să)
  • falșifice
  • falșificau
  • falșifica
  • falșificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

falsifica, falsificverb

  • 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pentru ce ai falsificat dosarul?... – N-am falsificat nimic. BARANGA, I. 215. DLRLC
  • 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Presa timpului a căutat în toate chipurile să bagatelizeze opera dramatică a lui Caragiale, să-i falsifice adevărata-i și adînca-i semnificație. V. ROM. ianuarie 1952, 225. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.