24 de definiții pentru dumneata dumneatale dumneta (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (abr. d-tale).Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta.

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat. dumitale (scris prescurtat d-tale).Var.: (înv. și reg.) dumnetá, dumneatále pron. pers.] – Domnia + ta.

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. V. domnia-ta, mata. Nu te-ai întrebat de ce dimineața stai în piatră seacă, iar altul unde pămîntu-i gras ca untul ? CAMILAR, TEM. 30. Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. Carul dumitale parcă merge singur. CREANGĂ, P. 40. (Prescurtat) Se întorcea acasă, cînd, ce să vezi d-ta ? deodată îl apucă un dor de tată-său și de muma sa. ISPIRESCU, L. 8. – Formă gramaticală: gen.-dat. dumitale.Gen.-dat. și: dumneata, dumnitale (SADOVEANU, B. 50) și (regional) domitale (KOGĂLNICEANU, S. 54). – Variante: (învechit și popular) dumnetá (CREANGĂ, P. 82, KOGĂLNICEANU, S. 11), dumneatále (PAS, L. I 176, CARAGIALE, O. I 200) pron. pers.

dumneatá pr. (abr. d-ta), g.-d. dumitále (abr. d-tale)

dumneatá pr., abr. d-ta, g.-d. dumitále, abr. d-tale

DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. /domnia + ta

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron.] – Domnia + voastră.

DUMNETÁ pron. pers. v. dumneata.

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). [Var.: (pop.) dumnevoástră pron. pers.] – Domnia + voastră.

DUMNETÁ pron. pers. v. dumneata.

DUMNEATÁLE pron. pers. v. dumneata.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru pers. 2 sg. și pl., fără forme cazuale de genitiv-dativ. V. domnia-voastră. (Adesea prescurtat) Calul, vedeți d-voastră, era năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 162. Ia lasă, lasă, moș Nichifor, că așa sînteți d-voastră, bărbații. CREANGĂ, P. 123. Bună calea Ivane...Mulțămesc d-voastră. id. ib. 299. – Gen.-dat. pl. și: (regional) dumilorvoastre (HOGAȘ, DR. II 84). – Variantă: dumnevoástră (KOGĂLNICEANU, S. 11) pron. pers.

DUMNETÁ pron. pers. v. dumneata.

dumneavoástră pr. (abr. dv./dvs./d-voastră)

dumneavoástră pr., abr. dv., dvs. sau d-voastră

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. 1. v. voi. 2. v. tu.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a (singular și plural). /domnia + voastră

Intrare: dumneata
dumneata pronume personal
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P54)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular dumneata, dumneta dumneata, dumneta
plural dumneavoastră, dumnevoastră dumneavoastră, dumnevoastră
genitiv-dativ singular dumitale, dumneatale dumitale, dumneatale
plural dumneavoastră, dumnevoastră dumneavoastră, dumnevoastră
dumneatale
invariabil (I1)
dumneta
invariabil (I1)