2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dudăí2 v vz dudui

DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.

DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.

dudău sn [At: DOSOFTEI, V. S. ap. TDRG / V: ~dac, ~dăi, ~deu sn, ~daie, ~da sf / Pl: ~daie, ~dăie, ~deie, ~ri / E: ns cf mg dudva] 1 (Bot; pop) Cucută (Conium maculatum). 2 (Bot; pop) Cicoare (Cichorium intybus). 3 (Bot; pop) Cânepă (Cannabis sativa). 4 (Bot; pop; csc) Bălării. 5 (Pop; îe) Cât hăul și ~ul Niciodată. 6 (Reg) Loc viran pe care cresc buruieni. 7 (Reg; îf dudăi) Putină fără fund pe care se întinde o piele pentru confecționarea buhaiului sau a tobei. 8 (Orn; reg) Cufundar (Gavia).

dudui [At: ANON. CAR. / V: ~dăi / Pzi: dudui / E: fo] 1 vi (D. pământ, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate. 2-3 vi (Reg; îe) A veni (sau a umbla) ~ind A veni (sau a umbla) înfuriat. 4 vi (Îae) A fi în toane rele. 5 vi (D. motoare, mașini etc.; pex d. ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. 6 vi (D. foc) A arde puternic și cu zgomot. 7 vi (D. surse de zgomote și fenomene ale naturii) A tuna. 8 vi A răsuna. 9 vt (Îrg) A îmboldi. 10 vt A alunga. 11 vt (Reg) A lua repede pe cineva. 12 vt A speria.

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.

DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.) Cucută; (cu sens colectiv) buruieni, bălării. Lîngă dudău des, noaptea li se părea mai caldă. SADOVEANU, M. C. 101. Dacă eu din lene ogoru-mi voi lăsa Făr-a-l lucra cum trebui, va răsări dudău. NEGRUZZI, S. II 260. Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. – Pl. și: dudăuri (POPA, V. 75), (s. m.) dudăi (BUJOR, S. 23).

DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc) A arde (în sobă) cu zgomot. Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111. ♦ (Despre pămînt, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura, a se zgudui, a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, V. 49. Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. ♦ (Despre motoare sau mașini în funcțiune, p. ext. despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13. 2. Tranz. (Regional) A goni, a alunga. Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.

DUDẮU ~áie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina erectă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva

A DUDUÍ pers.3 dúduie intranz. 1) (despre foc) A arde cu zgomot. 2) (despre clădiri, ferestre) A se zgudui, a se cutremura cu putere din cauza unor lovituri, explozii repetate. 3) (despre motoare, mașini) A produce un zgomot ritmic, sacadat. [Sil. -du-i] /Onomat.

DUDUI vb. (Ban., Trans. SV) A alunga; a pune pe fugă. Dudujeszk Pello. AC, 335 ; cf. MCCR, 36. ◊ Fig. Asuprelele ispitelor tu le duduiși năvala patimilor. MCCR, 62. Etimologie: cf. magh. dogni, dödörögni. Vezi și duduire. Cf. î n t i r i (1), p o g o n i, ț i p a, z o g o n i.

dudău n. Mold. iarbă mare, bălărie: prin dudaie se’nfundă POP. [Ung. DUDVA].

duduì v. 1. a răsuna cu sgomot: umbla de duduia casa; 2. a văjăi (de vânt), a clocoti (de cascade). [Onomatopee].

dúdăŭ n. pl. ăĭe (d. dudă 2, ca și ung. dudva, dudăŭ, și rut. dúdva, cucută). Mold. Bălăriĭ, loc acoperit de buruĭene marĭ.

dúduĭ, a- í v. intr. (imit. înrudit cu ung. dödögni, dödörögni, a bufni, a face gură, dudulni, a striga ca pupăza. V. durduĭ). Răsun înfundat: mașina duduĭa de mult foc; acest on e așa de greŭ, în cît duduĭe pămîntu cînd merge! V. tr. Olt. Trans. Munt. Alung, expulsez. – În Olt. și dúdăĭ. V. dupăĭ.

arată toate definițiile

Intrare: dudău
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dudău
  • dudăul
  • dudău‑
plural
  • dudaie
  • dudaiele
genitiv-dativ singular
  • dudău
  • dudăului
plural
  • dudaie
  • dudaielor
vocativ singular
plural
dudac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudae
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dudăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dudui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dudui
  • duduire
  • duduit
  • duduitu‑
  • duduind
  • duduindu‑
singular plural
  • duduie
  • duduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dudui
(să)
  • dudui
  • duduiam
  • duduii
  • duduisem
a II-a (tu)
  • dudui
(să)
  • dudui
  • duduiai
  • duduiși
  • duduiseși
a III-a (el, ea)
  • duduie
(să)
  • duduie
  • duduia
  • dudui
  • duduise
plural I (noi)
  • duduim
(să)
  • duduim
  • duduiam
  • duduirăm
  • duduiserăm
  • duduisem
a II-a (voi)
  • duduiți
(să)
  • duduiți
  • duduiați
  • duduirăți
  • duduiserăți
  • duduiseți
a III-a (ei, ele)
  • duduie
(să)
  • duduie
  • duduiau
  • dudui
  • duduiseră
dudăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dudău dudac dudae dudeu dudăi

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lîngă dudău des, noaptea li se părea mai caldă. SADOVEANU, M. C. 101.
      surse: DLRLC
    • Dacă eu din lene ogoru-mi voi lăsa Făr-a-l lucra cum trebui, va răsări dudău. NEGRUZZI, S. II 260.
      surse: DLRLC
    • Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: dudăuri, (s. m.) dudăi.
    surse: DLRLC

etimologie:

dudui dudăi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bubui cutremura zgudui attach_file 4 exemple
    exemple
    • De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49.
      surse: DLRLC
    • Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, V. 49.
      surse: DLRLC
    • Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DLRLC
    • Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv unipersonal (Despre motoare, mașini etc.; prin extensiune despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189.
      surse: DLRLC
    • Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481.
      surse: DLRLC
    • Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209.
        surse: DLRLC
      • În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114.
        surse: DLRLC
      • În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A îmboldi, a îndemna (la mers).
    exemple
    • Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: