O definiție pentru dudăi
Arhaisme și regionalisme
dudăí, v.i.t. 1. (reg.; înv.) A fugări, a alerga: „Merge-i tu, li-i dudăi, / Până-n fundu' grădinii” (Bârlea, 1924, II: 200). 2. (ref. la vânt) A șuiera, a bate cu putere: „Când vântuțu-a dudăi” (Șieu, 1925). – Formă onomatopeică, cf. dudui (MDA).
Intrare: dudăi
dudăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.