Definiția cu ID-ul 332896:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUDĂU ~aie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina erectă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva