2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

domesticí [At: MARIAN, O. II, 397 / V: (înv) dum~, ~stnicí / Pzi: ~césc / E: domestic] 1-2 vtrp (C.i. animale) A îmblânzi. 3-4 vtrp (C.i. pământ) A cultiva (1-3). 5-6 vtr (Fig) A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un animal) A obișnui să trăiască pe lîngă casă; a îmblînzi. Ne spunea că... nu este cal pe care să nu-l domesticească. BOLINTINEANU, O. 429. ◊ Refl. pas. Se simțea neputincioasă ca un vultur cu aripile tăiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137.

DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].

DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)

A SE DOMESTICÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniștit sau mai sociabil. /Din domestic

A DOMESTICÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic

domesticì v. a face domestic, a îmblânzi.

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

domestic, ~ă [At: PRAV. 61 / V: ~tec, (înv) ~stnic, dumestec, dumes~, (îvr) domne~, dumne~ / Pl: ~i, ~e / E: fr domestique, lat domestius] 1 a (D. animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2 sm (rar) f (Înv) Om civilizat. 3 a Care este specific vieții gospodărești. 4 a (Pex) Intim. 5 a (Pex) Privat. 6 a (D. pământ) Cultivat. 7 a (Reg; d. fân) Care crește pe lângă casă. 8 a (Reg; d. fân) De bună calitate. 9 (Înv) Obișnuit. 10 sm (Frr) Servitor.

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -e, adj. 1. (Despre animale, în opoziție cu sălbatic) Care trăiește pe lîngă casă, de casă. O căprioară rătăcită între corcituri domestice. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Manifestările zgomotoase cu care păsărimea domestică îl primi... umplură inima lui Vergea de o adevărată bucurie. MACEDONSKI, O. III 49. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140. 2. (Despre preocupări, condiții de trai) Intim, privat, familial. Iatacul e cabinetul de lucru al lui Manolaș, un iatac subțire și sonor ca o ghitară și în care toate coardele mizeriei lui domestice răsună cu fidelitate. GALACTION, O. I 610. M-am dăruit cu totul unei cauze... care depășește orice preocupări domestice. CAMIL PETRESCU, T. I 296.

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăiește lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupații, condiții de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului. 2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)

DOMÉSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăiește pe lângă casă, s-a deprins cu omul și este folosit în avantajul acestuia. 2) rar Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /<fr. domestique, lat. domesticus

domestic a. 1. privitor la casă, la familie: vieața domestică; 2. îmblânzit, care trăiește pe lângă casele oamenilor: animale domestice.

* doméstic, -ă adj. (lat. domesticus, d. domus, casă). De casă, casnic, de familie: animale domestice (saŭ de curte, de casă). Vechĭ dumesnic.

arată toate definițiile

Intrare: domestici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domestici
  • domesticire
  • domesticit
  • domesticitu‑
  • domesticind
  • domesticindu‑
singular plural
  • domesticește
  • domesticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domesticesc
(să)
  • domesticesc
  • domesticeam
  • domesticii
  • domesticisem
a II-a (tu)
  • domesticești
(să)
  • domesticești
  • domesticeai
  • domesticiși
  • domesticiseși
a III-a (el, ea)
  • domesticește
(să)
  • domesticească
  • domesticea
  • domestici
  • domesticise
plural I (noi)
  • domesticim
(să)
  • domesticim
  • domesticeam
  • domesticirăm
  • domesticiserăm
  • domesticisem
a II-a (voi)
  • domesticiți
(să)
  • domesticiți
  • domesticeați
  • domesticirăți
  • domesticiserăți
  • domesticiseți
a III-a (ei, ele)
  • domesticesc
(să)
  • domesticească
  • domesticeau
  • domestici
  • domesticiseră
domestnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: domestic
domestic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domestic
  • domesticul
  • domesticu‑
  • domestică
  • domestica
plural
  • domestici
  • domesticii
  • domestice
  • domesticele
genitiv-dativ singular
  • domestic
  • domesticului
  • domestice
  • domesticei
plural
  • domestici
  • domesticilor
  • domestice
  • domesticelor
vocativ singular
plural
domestec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domestnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domnestic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

domestici domestnici

  • 1. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dumesnici supune îmblânzi antonime: sălbătici attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ne spunea că... nu este cal pe care să nu-l domesticească. BOLINTINEANU, O. 429.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Cerbul s-a domesticit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv pasiv Se simțea neputincioasă ca un vultur cu aripile tăiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • domestic
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

domestic domestec domestnic domnestic

  • 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: sălbatic (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • O căprioară rătăcită între corcituri domestice. CAMIL PETRESCU, T. II 106.
      surse: DLRLC
    • Manifestările zgomotoase cu care păsărimea domestică îl primi... umplură inima lui Vergea de o adevărată bucurie. MACEDONSKI, O. III 49.
      surse: DLRLC
    • Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
  • 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: familial attach_file 2 exemple
    exemple
    • Iatacul e cabinetul de lucru al lui Manolaș, un iatac subțire și sonor ca o ghitară și în care toate coardele mizeriei lui domestice răsună cu fidelitate. GALACTION, O. I 610.
      surse: DLRLC
    • M-am dăruit cu totul unei cauze... care depășește orice preocupări domestice. CAMIL PETRESCU, T. I 296.
      surse: DLRLC

etimologie: