15 definiții pentru domestici domestnici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domesticí [At: MARIAN, O. II, 397 / V: (înv) dum~, ~stnicí / Pzi: ~césc / E: domestic] 1-2 vtrp (C.i. animale) A îmblânzi. 3-4 vtrp (C.i. pământ) A cultiva (1-3). 5-6 vtr (Fig) A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit.Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.

DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un animal) A obișnui să trăiască pe lîngă casă; a îmblînzi. Ne spunea că... nu este cal pe care să nu-l domesticească. BOLINTINEANU, O. 429. ◊ Refl. pas. Se simțea neputincioasă ca un vultur cu aripile tăiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137.

DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].

DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)

A DOMESTICÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic

A SE DOMESTICÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniștit sau mai sociabil. /Din domestic

domesticì v. a face domestic, a îmblânzi.

* domesticésc v. tr. (d. domestic). Fac domestic, îmblînzesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

domesticí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 domesticeáscă

domesticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. domesticeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)

DOMESTICI vb. a îmblînzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)

A domestici ≠ a sălbătici

Intrare: domestici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domestici
  • domesticire
  • domesticit
  • domesticitu‑
  • domesticind
  • domesticindu‑
singular plural
  • domesticește
  • domesticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domesticesc
(să)
  • domesticesc
  • domesticeam
  • domesticii
  • domesticisem
a II-a (tu)
  • domesticești
(să)
  • domesticești
  • domesticeai
  • domesticiși
  • domesticiseși
a III-a (el, ea)
  • domesticește
(să)
  • domesticească
  • domesticea
  • domestici
  • domesticise
plural I (noi)
  • domesticim
(să)
  • domesticim
  • domesticeam
  • domesticirăm
  • domesticiserăm
  • domesticisem
a II-a (voi)
  • domesticiți
(să)
  • domesticiți
  • domesticeați
  • domesticirăți
  • domesticiserăți
  • domesticiseți
a III-a (ei, ele)
  • domesticesc
(să)
  • domesticească
  • domesticeau
  • domestici
  • domesticiseră
domestnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)