22 de definiții pentru domestic domestec domestnic domnestic

doméstec, ~ă a vz domestic

doméstic, ~ă [At: PRAV. 61 / V: ~tec, (înv) ~stnic, duméstec, dumés~, (îvr) domné~, dumné~ /Pl: ~i, ~e / E: fr domestique, lat domestius] 1 a (D. animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2 sm (rar) f (Înv) Om civilizat. 3 a Care este specific vieții gospodărești. 4 a (Pex) Intim. 5 a (Pex) Privat. 6 a (D. pământ) Cultivat. 7 a (Reg; d. fân) Care crește pe lângă casă. 8 a (Reg; d. fân) De bună calitate. 9 (Înv) Obișnuit. 10 sm (Frr) Servitor.

doméstnic, ~ă a vz domestic

domnéstic, ~ă a vz domestic

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.

DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -e, adj. 1. (Despre animale, în opoziție cu sălbatic) Care trăiește pe lîngă casă, de casă. O căprioară rătăcită între corcituri domestice. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Manifestările zgomotoase cu care păsărimea domestică îl primi... umplură inima lui Vergea de o adevărată bucurie. MACEDONSKI, O. III 49. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140. 2. (Despre preocupări, condiții de trai) Intim, privat, familial. Iatacul e cabinetul de lucru al lui Manolaș, un iatac subțire și sonor ca o ghitară și în care toate coardele mizeriei lui domestice răsună cu fidelitate. GALACTION, O. I 610. M-am dăruit cu totul unei cauze... care depășește orice preocupări domestice. CAMIL PETRESCU, T. I 296.

doméstic adj. m., pl. doméstici; f. doméstică, pl. doméstice

doméstic adj. m., pl. doméstici; f. sg. doméstică, pl. doméstice

DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.

DOMÉSTIC adj. v. intern.

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăiește lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupații, condiții de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].

DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului. 2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)

doméstic (doméstică), adj.1. (Despre animale) Care trăiește pe lîngă casă. – 2. Care este legat de casă. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. dispărut (sec. XVII), și de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniștit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucișări cu sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Pușcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi); dumes(t)nicie, s. f. (blîndețe); nedumes(t)nicie, (încăpățînare; posomoreală).

DOMÉSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăiește pe lângă casă, s-a deprins cu omul și este folosit în avantajul acestuia. 2) rar Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /<fr. domestique, lat. domesticus

domestic a. 1. privitor la casă, la familie: vieața domestică; 2. îmblânzit, care trăiește pe lângă casele oamenilor: animale domestice.

* doméstic, -ă adj. (lat. domesticus, d. domus, casă). De casă, casnic, de familie: animale domestice (saŭ de curte, de casă). Vechĭ dumesnic.

dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumésnic. (Animal ~.) 2. casnic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. intim, particular, personal, privat. (Relații ~.)

domestic (Biz.) (‹ gr. δομέστιϰος [domesticos]), denumirea celor doi conducători ai „corurilor” din strana* dreaptă și stângă, subordonați protopsaltului*. În sec. 18, d. din strana stângă a primit denumirea de lampadar* (λαμπαδάριος), fiind subordonat protopsaltului*, care preia în aceeași epocă, și funcția d. din strana dreaptă.

Intrare: domestic
domestic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular domestic domesticul domestică domestica
plural domestici domesticii domestice domesticele
genitiv-dativ singular domestic domesticului domestice domesticei
plural domestici domesticilor domestice domesticelor
vocativ singular
plural
domestec
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domestnic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
domnestic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.