intim, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / A și: intim / Pl: ~i, ~e / E: fr intime, lat intimus] 1 a Care constituie partea esențială a unui lucru, a unei probleme etc. Si: lăuntric. 2 a Care are la bază o legătură strânsă, profundă. 3 a Bazat pe o legătură esențială, de natură materială. 4 a (Fig) Apropiat. 5 a (D. oameni) Legat de cineva printr-o prietenie foarte strânsă sau prin relații foarte apropiate. 6 smf Prieten foarte bun Si: confident. 7 a Familiar. 8 a Care se referă la viața particulară a cuiva Si: personal, secret. 9 a Caracteristic unui mediu restrâns sau familiar. 10 a Care are loc într-un cadru restrâns sau familiar.

INTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. (Despre o persoană în relații cu alta) Legat printr-o prietenie strînsă, foarte apropiat; introdus în toate secretele. Crede-te în această casă ca în mijlocul unor vechi și intimi amici. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. 2. Familiar, prietenos, afectuos, cordial. Cu nota aceasta intimă, convorbirea merse înainte cum putu. D. ZAMFIRESCU, R. 15. Umbra lui... părea că începuse o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. 3. Care se referă la viața particulară a cuiva; personal; p. ext. secret. În ziua aceea... am înfrînt această regulă intimă. GALACTION, O. I 333. Să mă pună în curent cu chestiunile lui intime. C. PETRESCU, Î. II 85. ♦ Caracteristic unui mediu restrîns, unui cadru limitat, familiar; care are loc într-un cadru restrîns. Masă intimă. ▭ Orașul mic te fură-ncet... cu centrul intim și cochet. MACEDONSKI, O. I 180. 4. Care constituie partea esențială, care este mai de seamă sau mai profund într-un lucru, într-o problemă etc.; lăuntric. Caracterul prim și intim al poeziei lui Lenau e... romantismul. GHEREA, ST. CR. I 176. Natura lor intimă trebuie căutată și bine înțeleasă pentru a putea să-i înțelegem și să-i asemănăm. IONESCU-RION, C. 70. 5. Fig. Strîns, apropiat. Romîna prezintă, în structura ei, caractere neromanice... care se explică numai prin limbile slave și contactul intim între cele două limbi. ROSETTI, I. S. L. 19. – Accentuat și: intim.

INTIM, -Ă adj. 1. Esențial, profund (într-un lucru, într-o problemă etc.); lăuntric. ♦ (Fig.) Strîns, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternică, prin sentimente puternice. // s.m. Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. [< fr. intime, cf. lat. intimus].

INTIM / INTIM, -Ă adj. 1. care constituie esența unui lucru; lăuntric. ◊ (fig.) strâns, apropiat. 2. (despre sentimente) puternic, profund. 3. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă. ◊ familiar, prietenos, cordial. ◊ referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual. 4. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva. ◊ care are loc într-un cadru restrâns. (< fr. intime, lat. intimus)

INTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de însăși esența unui lucru, fenomen; inclus în partea lăuntrică a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strâns legat prin ceea ce există mai frumos, mai profund; atașat prin sentimente puternice. 3) Care ține de viața personală. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce într-un cerc restrâns. Petrecere ~ă. [Acc. și intim] /<fr. intime, lat. intimus

intim a. 1. care e cel mai dinăuntru, cel mai esențial: natura intimă a unui lucru; 2. care e în fundul sufletului: convingere intimă; 3. care se petrece în interiorul unei case, al unei familii: conversațiune intimă; 4. pentru care avem o vie afecțiune: amic intim.

*íntim, -ă adj. (lat. intimus, superlativu luĭ intra. V. interior). Cel maĭ din ăuntru, care face esența unuĭ lucru: natura intimă a uneĭ ființe. Din fundu sufletuluĭ, adînc: convingere intimă. Care se petrece în familie saŭ între amicĭ, familiar: conversațiune intimă. Familiar, de aproape: amic intim. Secretar intim, care are toată încrederea șefuluĭ luĭ. Adv. În mod intim: ĭ-am văzut vorbind intim. – Fals intím (după fr.).

!intim adj. m., pl. intimi; f. intimă, pl. intime

intim/intim adj. m., pl. intimi/intimi; f. intimă/intimă, pl. intime/intime

intim / intim adj. m., pl. intimi / intimi; f. sg. intimă / intimă, pl. intime / intime

intim.

INTIM adj., s. 1. adj. v. apropiat. 2. s. v. confident. 3. adj. v. strâns. 4. adj. v. sexual. 5. adj. v. prietenos. 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrâns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidențial. 9. adj. v. adânc.

INTIM adj., s. 1. adj. apropiat, bun. (Prieten ~.) 2. s. confident, (înv.) tainic. (~ al domnitorului.) 3. adj. apropiat, strîns. (Relații ~.) 4. adj. erotic, fizic, fiziologic, sexual, trupesc. (Relații ~ între soți.) 5. adj. afectuos, cordial, familiar, prietenesc, prietenos. (Nota ~ a conversației.) 6. adj. domestic, particular, personal, privat. (Probleme ~.) 7. adj. restrîns. (Petrecere într-un cadru ~.) 8. adj. confidențial, particular, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.) 9. adj. adînc, lăuntric, profund. (Natura ~ a unui fenomen.)