2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRÁT, -Ă, distrați, -te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva. – V. distra.

DISTRÁT, -Ă, distrați, -te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva. – V. distra.

distrat2, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: des~, (înv) ~áct, (îvr) ~rét / Pl: ~ați, ~e / E: lat distractus, fr distrait, it distratto] 1 a (D. oameni) Care este absent la ceea se petrece în jurul lui (fiind cu gândul în altă parte) Si: absent (3), distras (1). 2 av Neatent.

distrat1 sn [At: ARGHEZI, C. J. 95 / Pl: ~uri / E: distra] Distragere (4).

DISTRÁT, -Ă, distrați, -te, adj. Cu gîndul aiurea, dus pe gînduri; neatent. [Madala] a dat numai o distrată ascultare la ceea ce spunea moș Timofte. C. PETRESCU, R. DR. 78. Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adînci și triști. TOPÎRCEANU, B. 31. E așa de distrat, așa de visător, că nimic nu poate scăpăra o scînteie de atenție în căutătura lui vagă. VLAHUȚĂ, O. A. 450.

DISTRÁT, -Ă adj. Cu gândul aiurea; neatent. [< distra].

DISTRÁT, -Ă adj. cu gândul aiurea; neatent. (< distra)

DISTRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISTRA și A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece în jurul său; cu gândul în altă parte; absent. /v. a (se) distra

* distrát, -ă adj. (d. distrez). Neatent. Amuzat.

DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.

DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.

distrá [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~réz / E: fr distraire, it distrarre, lat distrahare] 1 vt (Înv) A distrage (1). 2-3 vtr (D. oameni) A-și petrece sau a face să-și petreacă timpul în mod plăcut Si: a (se) amuza (1-2), (înv) a (se) distrage (3-4), a (se) înveseli.

DISTRÁ, distrez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și petreacă timpul în mod plăcut, să-și uite grijile; a înveseli, a amuza (pe cineva). Ca s-o mai distreze, Stamate o lua uneori cu el. BART, E. 46. Bucur mă învelește cu grijă... și caută să mă distreze cu vorba lui glumeață. ANGHEL, PR. 176. ◊ Refl. Să ne distrăm și noi atunci... cum putem. CAMIL PETRESCU, T. I 489. Ori jucăm să ne distrăm, ori poftim o băncuță... și lasă-mă-n pace! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 29.

DISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenția cuiva de la ceva care îl obosește sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].

DISTRÁ vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)

A SE DISTRÁ mă ~éz intranz. A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraire

A DISTRÁ ~éz tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire

* distréz v. tr. (fr. dis-traire, d. lat. dis-tráhere). Distrag, fac neatent. Amuzez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distrá (a ~) vb., ind. prez. 3 distreáză

distrá vb., ind. prez. 1 sg. distréz, 3 sg. și pl. distreáză

distrez (pe cineva, ca să nu se plictisească).

arată toate definițiile

Intrare: distrat
distrat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrat
  • distratul
  • distratu‑
  • distra
  • distrata
plural
  • distrați
  • distrații
  • distrate
  • distratele
genitiv-dativ singular
  • distrat
  • distratului
  • distrate
  • distratei
plural
  • distrați
  • distraților
  • distrate
  • distratelor
vocativ singular
plural
Intrare: distra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distra
  • distrare
  • distrat
  • distratu‑
  • distrând
  • distrându‑
singular plural
  • distrea
  • distrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • distrez
(să)
  • distrez
  • distram
  • distrai
  • distrasem
a II-a (tu)
  • distrezi
(să)
  • distrezi
  • distrai
  • distrași
  • distraseși
a III-a (el, ea)
  • distrea
(să)
  • distreze
  • distra
  • distră
  • distrase
plural I (noi)
  • distrăm
(să)
  • distrăm
  • distram
  • distrarăm
  • distraserăm
  • distrasem
a II-a (voi)
  • distrați
(să)
  • distrați
  • distrați
  • distrarăți
  • distraserăți
  • distraseți
a III-a (ei, ele)
  • distrea
(să)
  • distreze
  • distrau
  • distra
  • distraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distrat

  • 1. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: absent neatent antonime: atent concentrat (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • [Madala] a dat numai o distrată ascultare la ceea ce spunea moș Timofte. C. PETRESCU, R. DR. 78.
      surse: DLRLC
    • Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adînci și triști. TOPÎRCEANU, B. 31.
      surse: DLRLC
    • E așa de distrat, așa de visător, că nimic nu poate scăpăra o scînteie de atenție în căutătura lui vagă. VLAHUȚĂ, O. A. 450.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi distra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

distra

  • 1. reflexiv tranzitiv A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amuza destinde petrece înveseli antonime: plictisi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ca s-o mai distreze, Stamate o lua uneori cu el. BART, E. 46.
      surse: DLRLC
    • Bucur mă învelește cu grijă... și caută să mă distreze cu vorba lui glumeață. ANGHEL, PR. 176.
      surse: DLRLC
    • Să ne distrăm și noi atunci... cum putem. CAMIL PETRESCU, T. I 489.
      surse: DLRLC
    • Ori jucăm să ne distrăm, ori poftim o băncuță... și lasă-mă-n pace! G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 29.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: