16 definiții pentru sustrage


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).

SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).

SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși prin viclenie sau fraudă un lucru care aparține altuia; a fura. A sustrage mărfuri din depozit. A sustrage o sumă de bani.Refl. pas. Fig. Toate libertățile ce lipsesc și care se sustrag vor fi complecte într-o zi. BOLINTINEANU, O. 258. ♦ (Rar) A elimina, a îndepărta. Cuvinte devenite indispensabile limbii, cît și... forme gramaticale și sintactice, pe care nu le putem sustrage din limba noastră, fără a strica însuși caracterul său original. ODOBESCU, S. I 364. 2. Tranz. (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prep. «de la») A opri, a abate, a împiedica (de la ceva). N-am știut altceva decît să mă așez atîtea ore la birou și să scriu, să scriu, să scriu... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C, PETRESCU, C. V. 25. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal, a se feri (de ceva), a se eschiva (de la ceva); p. ext. a se elibera, a scăpa (de ceva). Care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Și dăm de-aceeași forță de fier. MACEDONSKI, O. I 222. A te revolta împotriva unei vieți însemnează a nu te împăca cu ea, dar nu înseamnă de loc a te sustrage influențelor ei. GHEREA, ST. CR. III 385.

SUSTRÁGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrág. / < fr. soustraire, după trage].

SUSTRÁGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)

A SUSTRÁGE sustrág tranz. 1) (lucruri, bunuri străine) A lua prin viclenie și amăgeli; a-și însuși prin diferite mașinații. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face să se abată, încurcând; a distrage. ◊ ~ atenția (cuiva) a îndrepta atenția (cuiva) în altă parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire

A SE SUSTRÁGE mă sustrág intranz. A evita îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se eschiva. /<fr. soustraire

sustrage v. 1. a lua prin dibăcie sau înșelăciune: a sustrage acte; 2. a prezerva de: a sustrage pe un culpabil dela pedeapsă.

*substrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. subs-tráhere. V. trag). Scad din ceva (un număr). Fur, ĭau pe furiș saŭ pin viclenie: a substrage niște hîrtiĭ. Fig. Scap, salvez, ascund: nimic nu-l poate substrage răzbunăriĭ mele. V. refl. Mă retrag pe furiș, fug de: a te substrage de la datorie. – Și sustrag (fr. soustraire).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sustráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrág, imperf. 3 sg. sustrăgeá; part. sustrás


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUSTRÁGE vb. 1. v. delapida. 2. v. fura. 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...) 5. v. abate.

SUSTRÁGE vb. v. scădea.

SUSTRAGE vb. 1. a defrauda, a delapida, (rar) a frauda, (înv. și fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o sumă de bani.) 2. a fura, a lua, (rar) a hoți, (reg.) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilv.) a ciușdi, (prin Bucov.) a hărșni, (Mold.) a pașii, (Transilv.) a pili, (înv. și fam.) a sfeterisi, (înv., in Transilv.) a șpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti. (A ~ un stilou.) 3. a fura, a-și însuși, (fam.) a șterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (~ un bun străin.) 4. a se eschiva, a fugi, a scăpa, (rar) a se strecura, (franțuzism) a se refuza, (înv. și reg.) a șovăi, (fam.) a se fofila. (Nu se mai poate ~ de la...) 5. a abate. (Gîndurile îl ~ de la lucru.)

Intrare: sustrage
verb (VT649)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sustrage
  • sustragere
  • sustras
  • sustrasu‑
  • sustrăgând
  • sustrăgându‑
singular plural
  • sustrage
  • sustrageți
  • sustrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sustrag
(să)
  • sustrag
  • sustrăgeam
  • sustrăsei
  • sustrăsesem
a II-a (tu)
  • sustragi
(să)
  • sustragi
  • sustrăgeai
  • sustrăseși
  • sustrăseseși
a III-a (el, ea)
  • sustrage
(să)
  • sustra
  • sustrăgea
  • sustrase
  • sustrăsese
plural I (noi)
  • sustragem
(să)
  • sustragem
  • sustrăgeam
  • sustraserăm
  • sustrăseserăm
  • sustrăsesem
a II-a (voi)
  • sustrageți
(să)
  • sustrageți
  • sustrăgeați
  • sustraserăți
  • sustrăseserăți
  • sustrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • sustrag
(să)
  • sustra
  • sustrăgeau
  • sustraseră
  • sustrăseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)