distrat¹ sn [At: ARGHEZI, C. J. 95 / Pl: ~uri / E: distra] Distragere (4).

distrat², ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: des~, (înv) ~act, (îvr) ~ret / Pl: ~ați, ~e / E: lat distractus, fr distrait, it distratto] 1 a (D. oameni) Care este absent la ceea se petrece în jurul lui (fiind cu gândul în altă parte) Si: absent (3), distras (1). 2 av Neatent.

DISTRAT, -Ă, distrați, -te, adj. Cu gîndul aiurea, dus pe gînduri; neatent. [Madala] a dat numai o distrată ascultare la ceea ce spunea moș Timofte. C. PETRESCU, R. DR. 78. Privirea mea distrată Prin negre rămuriști Mi-arată Doi ochi adînci și triști. TOPÎRCEANU, B. 31. E așa de distrat, așa de visător, că nimic nu poate scăpăra o scînteie de atenție în căutătura lui vagă. VLAHUȚĂ, O. A. 450.

DISTRAT, -Ă adj. Cu gîndul aiurea; neatent. [< distra].

DISTRAT, -Ă adj. cu gândul aiurea; neatent. (< distra)

DISTRAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISTRA și A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece în jurul său; cu gândul în altă parte; absent. /v. a (se) distra

* distrát, -ă adj. (d. distrez). Neatent. Amuzat.

destract, ~ă a vz distrat

distract, ~ă a vz distrat

distret, ~ă a vz distrat

DISTRAT adj. absent, neatent, (Mold.) uitit, (fig.) căscat, împrăștiat. (Un om ~.)

DISTRAT adj. absent, neatent, (Mold.) uitit, (fig.) căscat. împrăștiat. (Un om ~.)

Distrat ≠ atent, concentrat