2 intrări

7 definiții

diáce nc vz zece

DIÁC2, diace, s. n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.

DIÁC2, diace, s. n. Diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.[1]

  1. În original, accentul este (probabil incorect): DÍAC2. cata

*diác2 (diodă) s. n., pl. diáce

diác1 (grămătic, cântăreț bisericesc) s. m., pl. diéci

diác s. n. (sil. di-ac), pl. diáce (sil. di-a-ce)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

diác, dieci, s.n. – 1. Cântăreț bisericesc. 2. Student, școlar. – Din sl. dijaku.

Intrare: diac (diodă; -e)
diac (diodă; -e) substantiv neutru
  • silabație: di-ac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diac
  • diac
  • diacul
  • diacul
  • diacu‑
  • diacu‑
plural
  • diace
  • diace
  • diacele
  • diacele
genitiv-dativ singular
  • diac
  • diac
  • diacului
  • diacului
plural
  • diace
  • diace
  • diacelor
  • diacelor
vocativ singular
plural
Intrare: diace
diace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)