DIAC (pl. diaci) sm. 1 ‡ Scriitor de cancelarie, logofețel: diecii divanului ¶ 2 Trans. Scriitor: Badiu meu tînăr ~, Șede la masă scriind și din inimă oftînd (IK.-BRS.) ¶ 3 Tr.-Carp. Cărturar; student: un ~ singur de sine învățat, că nimenea nu-l putea întrece în vorbe (ȚICH.) ¶ 4 † Trans. Maram. ⛪ Psalt, cîntăreț la biserică [vsl. dijakŭ „diacon”].