zece num.card., s.m. I num.card. Număr natural care este situat în numărătoare între nouă și unsprezece și care se indică prin cifra 10 (sau X); numărul abstract corespunzător. Cinci și cu cinci fac zece. ◊ (adj.) Zece ani nu scap din temniță (BRĂT.). ∆ Cele zece porunci v. poruncă. ∆ Expr. A avea zece vieți, se spune cînd cineva scapă cu viață din situații primejdioase. A asculta cu zece urechi = a asculta foarte atent. A lega paraua cu zece noduri v. lega. ◊ (precedat de „vreo”, indică un nr. aproximativ, nedefinit) Un copil de vreo zece ani sare drept în picioare (REBR.). ∆ Exager. (la pl., arată un nr. nedefinit, o cantitate mare nedeterminată) Peste zeci de mii de ani omenirea va ajunge poate și la pacea idilică (E. LOV.). ◊ (subst.) Au plecat zece la concurs. ∆ Loc.adj., adv. Cu zecile = (care este) în cantitate sau în număr (foarte) mare. Mor oamenii de molimă cu zecile. ◊ (cu val. de num.ord.) Volumul zece. ◊ (precedat de prep. „de” și urmat de „ori”, intră în componența num.adv.) S-a răzgîndit de zece ori. ◊ (precedat de „cîte”, intră în componența num. distrib.) Mergeau cîte zece în serie. II s.m. 1 Semn grafic care reprezintă numărul zece; ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota zece. A luat un zece la teză. 2 (intră în compunerea num.card. compuse de la unsprezece pînă la nouăsprezece) Șaptesprezece. ♦ (intră în compunerea num.card. compuse de la douăzeci pînă la nouăzeci și nouă) Treizeci și trei. 3 Carte de joc marcată cu zece puncte; decar. • pl. zeci. /lat. dĕcem.