4 intrări
58 de definiții

Explicative DEX

DAT1, (II 2) daturi, s. n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Punct de plecare (condiții efective sau ipotetice) al unei operații reale ori mentale. 2. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). – V. da2.

DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da2).

adetoriu, ~oare[1] a, smf vz dator

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

dat1 sn [At: CORESI, EV. 399/16 / Pl: ~uri / E: da3] 1-6 Dare (1-6). 7 (Înv) Amendă. 8 (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „la”) Efectuare a anumitor operații de prelucrare. 9 (Pop) Soartă. 10 (În superstiții; îe) Așa e ~ul (cuiva) Așa este soarta cuiva. 11 (Pop) Datină. 12 (Pop; îe) Cum (sau precum) e ~ul După cum este obiceiul. 13 (În superstiții) Boală atribuită farmecelor, vrăjilor. 14 Punct de la care se plecă într-un raționament, discuție, argumentare etc. 15 Fapt din care rezultă sau se deduc altele. 16 Noțiune fundamentală.

dator, ~oare[1] [At: CORESI, EV. 280 / V: (îvp) dăt~, dătoriu, det~, (înv) ~riu, ~tur, deator,[2] deatoriu,[3] detoriu,[4] (reg) dit~ / Pl: ~i, ~oare / E: ml debitorius] 1 a (Construit mai ales cu verbul a fi sau a rămâne și urmat de determinări introduse adesea prin prepoziția cu, arătând obiectul datoriei) Care are de plătit (cuiva) o datorie (1), de obicei, o sumă de bani. 2 a (Îlv) A (se) da (sau, pop a (se) băga) ~ A se îndatora (cuiva). 3-4 a (Pfm; îe) (A fi) ~ vândut (A fi) plin de datorii (1). 5 a (Pfm; îe) A scoate (pe cineva) ~ A pretinde (cuiva) achitarea unei sume pe care nu o datorează. 6 a (Trs; îe) A se băga ~ (pe ceva) A lua ceva pe datorie. 7 a (Îe) A face ceva ~ A amaneta un obiect. 8 a (De obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este obligat (moral, prin lege sau printr-o învoială) să adopte o anumită poziție, sau să acționeze într-un anumit mod Si: constrâns, forțat. 9 a (Pex; de obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Sortit (1). 10 a (Îe) A (nu) rămâne (cuiva) ~ A face totul după cum era stabilit. 11 a (Îae) A clarifica. 12 a (Îae) A răspunde prompt. 13 a (Pex; îae) A se răzbuna. 14 a (Înv; pex) Răspunzător. 15 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care are datoria de a mulțumi (cuiva) pentru un serviciu, pentru un sprijin etc. 16 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este îndatorat (cuiva). 17 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este plin de recunoștință. 18 a (Îlv) A fi ~ A datora. 19 sm (Înv; adesea cu referire la divinitate) Dătător. 20 sn (Înv) Datorie (1). 21 sm (Înv; îlav) În ~ Pe datorie (1). 22 sm (Îrg) Debitor.

  1. Dar nu are explicații pentru s.f. — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  3. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  4. Varianta face trimitere la datorie — gall

datoriu, ~ie smf, a vz dator

datur, ~ă smf, a vz dator

datura sf vz datură

datură sf [At: LM / V: ~ra / Pl: ~ri / E: lat datura] (Bot; liv) Ciumăfaie (Datura stramonium).

dător, ~oare smf, a vz dator

dătoriu, ~ie smf, a vz dator

detor, ~oare s, a[1] vz dator corectat(ă)

  1. sa → s, a — Ladislau Strifler

ditor, ~oare s, a vz dator

†ADETORIU adj. Trans. Dator.

DAT I. adj. p. DA C. NEDAT. II. sbst. 1. Faptul de a da 2 Datină, obiceiu (pl. -turi) sn. 🩺 Ⓟ Boală dată prin farmec, prin vrăji, de un dușman: și să mă speli pe mine... de ~ (P.PRV.), IARBA-~ULUI 👉 FECIORICĂ 2.

DATOR, ‡ DETORIU adj. 1 ⚚ Care are de dat altuia o sumă de bani luată cu împrumut, de dat în urma unei afaceri, etc.: cine e ~, este îndatorat a-și plăti datoria după tocmeală (LEG.-CAR.); (P): cine nu e dator e destul de bogat; (P): parcă toată lumea i-e datoare, se zice despre cineva care stă posomorît, fără voie bună; (P): Dumnezeu nu rămîne la nimeni ~, mai curînd sau mai tîrziu, Dumnezeu răsplătește sau pedepsește pe fie-care după faptele sale; e ~ vîndut, are atîtea datorii, încît nimic nu-i mai aparține 2 Care are obligațiunea morală sau materială să facă un lucru: ori-ce om e ~ să ajute pe aproapele său; toți cetățenii sînt datori să se supună legilor [lat. debĭtorius > ‡ detoriu > dator, refăcut sub influența lui dat].

FAPT2 I. (pl. -te, ‡ -turi) sn. 1 Lucru făcut, ceea ce se face; un ~ împlinit, un lucru făcut, o acțiune săvîrșită care nu se mai poate schimba 2 Întîmplare, ori-ce se întîmplă: un ~ divers, o întîmplare, o știre de puțină importanță, un incident 3 Povestire de cele ce s’au făcut: ~ele Apostolilor 4 De ~, în realitate, aievea, efectiv 5 ~ e că ..., e un adevăr necontestat că ... 6 Început (al zilei, al nopții, etc.): ~ul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte ALECS.; alaltăeri, în ~ul zilei, mă deștept tresărind CAR.; Ajung în ~ul serii în șanțurile lor COȘB. 7 (pl. -turi) pop. Farmec, vrajă ce se aruncă în calea cuiva, care apoi se bolnăvește căpătînd niște bube pe tot trupul, mai ales pe față și pe mîini; de ~ nu se vindecă omul decît prin anumite descîntece; IARBA-DATULUI-ȘI-FAPTULUI 👉 FECIORICĂ 2. II. sm. 1 🐒 Omida fluturelui numit „strigă” 2 🌿 = TRIFOIAȘ; FAPTUL-MARE = ȘTEVIE [lat. factum].

IARBĂ (pl. ierburi, ‼ ierbi) sf. 1 🌿 Ori-ce plantă anuală sau cu tulpină anuală care nu devine niciodată lemnoasă, ci rămîne moale și fragedă: ~ verde; a sta culcat pe ~; ca frunza și ca iarbă 👉 FRUNZĂ; din pămînt, din ~ verde, a) de ori-unde se va găsi, fie cît de departe sau cît de greu de găsit: din pămînt, din ~ verde, să te duci să-mi aduci herghelia (ISP.); b) deodată, fără veste, fără să se știe cum și de unde: îndată răsări, ca din pămînt, din ~ verde, un smochin mare (ISP.); ~ de leac, buruiană de leac, plantă medicinală; a căuta ca iarba de leac, a căuta un lucru, greu de găsit, cu stăruință, ca și cum nu ne putem lipsi de el; (P): așteaptă, murgule, să paști ~ verde, se zice cuiva care e tot amînat cu vorbe, cu făgădueli care nu se vor împlini niciodată 2 Însoțit de un adj. sau de un sbst., designează un mare număr de nume de plante: ~-ALBĂ, plantă ierboasă, cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-trandafirii sau gălbui; cultivată adesea ca plantă ornamentală; numită și „ierbăluță” sau „panglicuță” (Phalaris arundinacea) (🖼 2579); ~-ALBASTRĂ, plantă ierboasă, cu tulpina și cu frunzele vîrtoase, cu flori mai adesea violacee (Molinia coerulea) (🖼 2580); ~-AMARĂ = GRANAT2; – IARBA-ASINULUI = LUMINIȚĂ; ~-ASPRĂ = ȚĂPOȘICĂ1; ~-BĂLOSĂ = TĂTĂNEASĂ; – IARBA-BĂLȚII = PĂIUȘ 3; -IARBĂ-BĂRBOASĂ, plantă ierboasă, cu florile verzi sau roșii-cafenii, dispuse ca un mănunchiu de spice; numită și „costrei”, „iarbă-ghimpoasă” sau „mohor (negru)” (Panicum crus galli) (🖼 2581); -IARBA-BROAȘTELOR, mică, plantă erbacee acuatică, cu flori albe și frunze cordiforme, ce plutesc deasupra apei; numită și „limba-broaștei” sau „mușcatul-broaștelor” (Hydrocharis morsus ranae) (🖼 2583); – IARBA-BUBEI – PĂPĂLĂU; – IARBA-CAILOR = FLOCOȘICĂ; -IARBA-CANARAȘULUI 👉 CANARAȘ; -IARBA-CERBILOR – PIEPTĂNARIȚĂ; – IARBA-CIUMEI1 👉 CIUMĂREA; – IARBA-CIUTEI1 👉 CIUTĂ; – IARBA-CIUTEI2 = URECHELNIȚĂ; – IARBA-CÎNELUI 👉 CÎINE; – IARBA-CÎMPULUI, plantă ierboasă cu florile verzi-alburii sau violacee, așezate în spice; numită și „iarba-vîntului” sau „păiuș” (Agostis alba) (🖼 2582); – IARBA-COCOȘULUI = COCOȘEL1 👉 COCOȘEL 5; – IARBA-CODRULUI = MĂTRĂGUNĂ; – IARBA-DATULUI-ȘI-A-FAPTULUI = FECIORICĂ; – IARBĂ-DE-BOALE, IARBĂ-DE-TOATE-BOALELE = USTUROIȚĂ ; – IARBĂ-DE-COSITOR = BARBA-URSULUI ; – IARBĂ-DE-CURCĂ = FUMĂRIȚĂ ; – IARBĂ-DE-DURERI = COADA-COCOȘULUI ; – IARBĂ-DE-FRIGURI = TRAISTA-CIOBANULUI ; – IARBĂ-DE-LINGOARE(LUNGOARE)1 👉 LÎNGOARE ; – IARBĂ-DE-LUNGOARE2 = USTUROIȚĂ ; – IARBĂ-DE-LUNGOARE3 = GĂLBĂJOARĂ ; – IARBĂ-DE-MARE, plantă ierboasă acuatică cu tulpina plutitoare și cu frunzele în formă de panglici; crește sub apă pe fundul mării; cu frunzele uscate ale acestei plante se umplu perne și saltele (Zostera marina) (🖼 2584); – IARBĂ-DE-NEGI = ROSTOPASCĂ ; – IARBĂ-DE-SGAIBĂ = SGRĂBUNȚICĂ ; – IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ 👉 ȘOALDINĂ ; – IARBĂ-DE-STRĂNUTAT = ROTOȚELE-ALBE ; – IARBĂ-DE-URECHI, plantă ierboasă cu frunzele cărnoase, late și lungărețe sau ovale, cu flori galbene-verzui; numită și „iarba-urechii”, „iarbă-grasă”, „oloisă” sau „verzișoară” (Sedum maximum) (🖼 2585) ; – IARBĂ-DE-VĂTĂMĂTURĂ = VĂTĂMĂTOARE ; –IARBĂ-DEASĂ, plantă ierboasă cu tulpini, subțiri, delicate, cu flori verzui dispuse cîte 2-5 în mici spice (Poa nemoralis) (🖼2587); -IARBA-DEGETELOR = CINCI-DEGETE ; – IARBA-DRAGOSTEI = LIMBA-CUCULUI ; – IARBA-DRUMURILOR = FRUNZĂ-DE-POTCĂ ; – IARBĂ-DULCE1 = LEMN-DULCE ; – IARBĂ-DULCE2 = ROURICĂ ; – IARBĂ-ENGLEZEASCĂ = ZIZANIE1 ; – IARBA-FECIOAREI sau IARBA-FECIORILOR = FECIORICĂ ; – IARBA-FIARELOR sau FIERULUI 👉 FIER ; – IARBA-FETEI 👉 IARBĂ-MOALE ; – IARBĂ-FLOCOASĂ = CĂTUȘNICĂ și TALPA-GÎȘTEI1 ; – IARBA-GĂII 👉 GAIE ; – IARBĂ-GHIMPOASĂ = IARBĂ-BĂRBOASĂ și GHIMPARIȚĂ ; – ~-GRASĂ1, mică plantă erbacee grasă cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase și lucioare, cu flori galbene; numită și „grașiță” sau „porcină”; vlătarele tinere ale acestei plante se mănîncă ca salată (Portulaca oleracea) (🖼 2586); – ~-GRASĂ2 = ~-DE-URECHI ; – ~-GRASĂ3 URECHELNIȚĂ; -IARBA-IEPURELUI = TREMURĂTOARE; – ~-LĂPTOASĂ = AMĂREALĂ; – IARBA-LUI-DMNEZEU = LEMNUL-DOMNULUI; – IARBA-LUPULUI = IARBA-CIUTEI1; -~-MARE, frumoasă plantă ierboasă, cu tulpăna dreaptă, vîrtoasă și păroasă, ramificată în partea superioară; face flori galbene dispuse în capitule mari și frumoase la vîrful tulpinei; e întrebuințată de popor contra tusei și altor boale, iar femeile își spală părul cu rădăcina ei fiartă în apă, ca să crească lung; numită și „oman” (🖼 2588) ; – IARBA-MÎȚEI = CĂTUȘNICĂ ; – IARBĂ-MIROSITOARE = VIȚELAR ; – IARBA-MLAȘTINII = RUGINĂ1 ; – IARBĂ-MOALE, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, cu frunze lungi și ascuțite, aspre pe margini, cu flori albe, așezate la vîrful tulpinii; numită și „iarba-fetei” (Stellaria holostea) (🖼 2590) ; – IARBĂ-NEAGRĂ1, mic arbust, cu frunze mici, cu flori trandafirii, mai rar albe (Calluna vulgaris) (🖼 2589) ; – IARBĂ-NEAGRĂ2, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, ca și pețiolul frunzelor, cu flori brune-purpurii pe din afară, galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia umbrosa) (🖼 2592) ; – IARBĂ-NEAGRĂ3 = BUSUIOC-SĂLBATIC ; – IARBĂ-NEAGRĂ4 = BUBERIC ; – IARBA-NEBUNILOR -SPÎNZ1 ; – IARBA-OSULUI¹, mic arbust, cu flori galbene, ce crește pe coline și pe pășunile uscate din munți; numit și „ferestrău”, „mălăoiu”, „ruje” sau „ruja – soarelui” (Helianthemum chamaecistus)(🖼 2591); – IARBA-OSULUI2 = MĂLĂOAIE ; – IARBA-OVĂSULUI = OBSIGĂ ; – IARBA-PĂRULUI = PERIȘOR1 ; – IARBA-PORCULUI = BRÎNCĂ ; – IARBA-PURICELUI1 sau PURICILOR = ~-ROȘIE2 ; – IARBA-PURICELUI2 = PURICARIȚĂ ; – ~-PUTUROASĂ, plantă ierboasă, cu flori albe, dispuse în umbele; numită și „buruiană pucioasă” sau „pucioagnă” (Bifora radians) (🖼 2593) ; – IARBA-RAIULUI = VETRICE1 ; – IARBA- RÎNDUNELEI = ROSTOPASCĂ ; – IARBA-RANEI = VĂTĂMĂTOARE ; – ~-ROȘIE1, plantă ierboasă, cu tulpina roșiatică, cu frunzele dințate și flori galbene; numită și,,cîrligioară„ (Bidens cernuus) (🖼 2594); – ~ROȘIE2 DENTIȚĂ; – ~ROȘIE3 = TRESTIE-DE-CÎMPURI; – ~ROȘIE4 RĂCULEȚ; – ~ROȘIE5 = DINTELE-DRACULUI; – ~ROȘIE6 PUNGULIȚĂ; – ~ROȘIE7, plantă ierboasă, cu flori albe trandafirii sau roșii purpurii, dispuse în spice cilindrice (Polygonum persicaria) (🖼 2595); – ~SĂRATĂ BRÎNCĂ și SĂRICICĂ; – IARBA-ȘARPELUI1, plantă, cu frunzele acoperite cu peri aspri, cu flori albastre, rar roșii sau albe, căutate de albine; se credea odinioară că e bună contra mușcăturii șerpilor; numită și,,ochiul-mîței” (Echium vulgare) (🖼 2596); – IARBA-ȘARPELUI2 = MAMA-PĂDURII; – IARBA-ȘARPELUI3, plantă cu tulpina de jur împrejur păroasă, cu flori albastre sau roșietice; e întrebuinată de popor că leac contra mușcăturii șerpilor, numită și „șopîrliță” sau „ventrilică” (Veronica latifolia); – ~-SCĂIOASĂ, mică plantă ierboasă, cu tulpini numeroase întinse pe pămînt, cu flori verzui sau violete, așezate cîte două în spice mici în vîrful tupinei (Tragus racemosus) (🖼 2597); – ~SFÎNTĂ = LEMNUL-MAICII-DOMNULUI; – IARBA-SFÎNTULUI-HRISTOFOR ORBALȚ; – IARBA-SFÎNTULUI-IOAN1, plantă, originară din sudul Germaniei, cu flori albastre, și cu un miros foarte tare; numită și „șerlai” (Salvia sclarea) (🖼 2598); – IARBA-SFÎNTULUI-IOAN2 = RĂSCOAGE; – IARBA-SGAIBEI = SGRĂBUNȚICĂ; – IARBA-STUPULUI = ROINIȚĂ1; – IARBA-SURPĂTURII = FECIORICĂ; – IARBA-SURZILOR, plantă ierboasă, cu flori albe gălbui (Saxifraga aizoon) (🖼 2599); – IARBA-TĂIETURII = VINDECEA; – IARBA-TÎLHARULUI = ORBALȚ; – IARBA-TUNULUI = URECHELNIȚĂ; – IARBA-UNTULUI = VERIGEL; – IARBĂ-USTUROASĂ, plantă ierboasă, cu tulpina cenușie și acoperită de peri, cu frunzele dințate și cu flori roșii-purpurii ce miros ușor a usturoiu; numită și „usturoi-de-lac” (Teucrimum scordium) (🖼 2600); – IARBA-VÎNTULUI1, plantă ierboasă, cu flori violacee sau verzui, dispuse în spice mici (Agrostis spica venti) (🖼 2601); – IARBA-VÎNTULUI2.3.4 = CĂTUȘNICĂ, IARBA-CÎMPULUI și OBSIGĂ; – IARBA-VĂTĂMĂTURII = GHIMPARIȚĂ; – IARBA-VULTURULUI, plantă cu tulpina dreaptă și vîrtoasă, cu flori galbene, dispuse în capitule numeroase reunite la vîrful tulpinei (Hieracium umbellatum) (🖼 2602) 3 ⚔️ ~ de pușcă, praf de pușcă 4 ~ pucioasă, sulf, pucioasă: tocmind într’o nucă ~ pucioasă (CANT.) 5 Iarba acului, antimoniu sulfurat [lat. hĕrba].

LUME1 sf. Lumină: i se întunecă ~a înaintea ochilor (CRG.); nu-mi văd ~a înaintea ochilor de năcaz (CRG.); se socotea unde s’ar duce, ca să iasă la ~ (ISP.); ‡ ~a ochiului, ochilor, lumina ochilor, pupila; Ⓟ ~a inelului, piatra (diamantul, etc.) inelului 2 Totalitatea ființelor și lucrurilor create: Dumnezeu a făcut ~a în șase zile 3 Soarele cu planetele și stelele: ~a noastră e numai un punct în univers 4 Univers, întreg cerul și pămîntul: sfîrșitul lumii; F că (doar) nu piere ~a, nu se va întîmpla cine știe ce lucru mare, nu va fi o pagubă grozavă: vom merge altădată că nu piere ~a (ALECS.); parcă toată ~a era a mea (a ta, a lui, etc.), eram (erai, etc.) bucuros, mulțumit, fericit din cale afară: îmi mergeau după plac..., de parcă era toată ~a a mea (CRG.); ~a albă 👉 ALB I. 12 5 Globul pămîntesc: a făcut înconjurul ocolului lumii; la capătul lumii; a-și lua ~a în cap 👉 CAP1 21, a porni în ~, în toată ~a, a pleca departe, fără gînd de întoarcere; (P): a îndrepta ~a cu umărul 👉 UMĂR; a veni pe ~, a se naște 6 ~a veche, a) suprafata pămîntului cunoscută de cei vechi (părți din Europa, Asia și Africa); b) generațiunile, oamenii din trecut; ~a nouă, a) America; b) generațiunile de astăzi, oamenii de acum 7 Întindere vastă și foarte populată: Parisul e o ~ mică 8 Neamul omenesc, omenire: Iisus Hristos e mîntuitorul lumii 9 Mulțime mare, sumedenie de oameni: niciodată n’am văzut atîta ~ la teatru; ~ după (sau de pe, peste) ~, foarte mulți oameni: venea ~ după ~ de se uita la dînși (ISP.); vara, ~ de pe ~ se adună pe plajele ei calde (VLAH.); s’a adunat ~a de pe ~ la această mare și bogată nuntă (CRG.); vede alaiu mare, ~ peste ~ (I.-GH.) 10 Oamenii în genere: ~a e răutăcioasă; gura lumii 👉 GURĂ 10; de ochii lumii, din considerație pentru ceilalți, pentru oameni; a (se) face de rîsul lumii; așa i~a, așa sînt oamenii; toată~a, toți oamenii; parcă toată ~a-i e datoare 👉 DATOR 1; în fața lumii, în public 11 Totalitatea oamenilor cari au aceeași civilizație, aceeași doctrină, aceleași ocupațiuni, etc.: ~a creștină, toți creștinii laolaltă; ~a savantă, intelectuală, toți învățații, intelectuali; ~a politică, persoanele care se ocupă de politică 12 Neam; popor: ~a cea sălbatică și îngrozitoare a Hunilor (VLAH.) 13 Societate: a veni în ~; a purta, a scoate în ~; ~a mare, persoane din înalta societate 14 Persoane care vin în casă, în vizită, mosafiri: e ~ în salon; a primi ~; i-am scris că mîine avem și noi ~ la masă (VLAH.) 15 Viață: cînd ți-e ~a mai dragă, mai amară; ~a de apoi, ~a cealaltă, Mold. ceea ~, viața de apoi, viața viitoare, viața sau lăcașul sufletului după moarte; a se duce pe ~a cealaltă, a muri; a trimite pe cealaltă ~, a omorî; dușii de pe ~, cei morți 16 Viața seculară, în opozițiune cu cea monastică; cîntec de ~, poezie de dragoste: cînticele de ~ erau bine primite, fiind cîntate de lăutari la mese, nunți, petreceri (ALECS.); ~a albă 👉 ALB I. 12 17 În expresiuni de afirmare sau de negare, energice, exagerate: e omul cel mai bun din ~; pentru nimic în ~ sau pentru toată ~a, cu nici un preț; de cînd ~a (și pământul), de totdeauna, de cînd există lumea; niciodată: gîndeai că, de cînd ~a, acolo au fost (RET.); se duse și el... de pare că n’a fost de cînd ~a și pământul (ISP.); cît ~a, cît e ~a (și pământul), totdeauna, vecinic: părea că are să trăească cît ~a (GRIG.); doar n’am a trăi cît ~a, ca să moștenesc pămîntul (CRG.); bătrîn ca ~a, foarte bătrîn: Bătrîn ca ~a, gîrbov... El pare că de secoli au fost uitat de moarte (ALECS.); cîte în ~ sau în lună și în soare, tot ce există, nenumărate lucruri: cînd se făcu ca de nouă ani, știa cîte ’n ~ și în soare (ISP.); ne făgăduiesc cîte în ~ și în soare (I.-GH.) 18 Ca ~a, cum se cuvine, cum se cade; ca vai de ~, foarte rău, foarte prost [lat. lumen „lumină”].

DAT1, daturi, s. n. I. Faptul de a da2; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raționament, într-o discuție; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. 2. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). – V. da2.

DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da2).

DAT1 s. n. I. Faptul de a da; (urmat de determinări introduse prin prep. «la») efectuarea anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Punct de la care se pleacă într-un raționament într-o discuție, într-o argumentare; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. Așadar acesta e datul... realitatea. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. 2. (În superstiții; numai în expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). (Pleonastic) Așa mi-e datul sorții, Să n-am eu pe băiatul meu La cap în ceasul morții. COȘBUC, P. I 193. 3. (În superstiții) Boală atribuită farmecelor, vrăjilor. Copila să-nflorească, Pe loc să se curățească De fapt, De dat, De pîră, De ură, De-ntristare Și de vătămare. ALECSANDRI, T. I 366. Să se spargă Toate pagubele, Daturile, Fapturile, Descîntecile, Farmecele Și vrajele. TEODORESCU, P. P. 385.

DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. (Construit mai ales cu verbul «a fi» sau «a rămîne» și urmat de determinări introduse uneori prin prep. «cu» și arătînd obiectul datoriei). 1. Care are de plătit (cuiva) o datorie, de obicei o sumă de bani. Mohabin a rămas dator unei văduve sărace cu cinci parale, pentru cusutul unui turban. SADOVEANU, D. P. 182. La birt ai rămas dator 800 lei. SEBASTIAN, T. 282. ◊ Fig. Îți sînt dator o lămurire, amicul meu. M. I. CARAGIALE, C. 69. Din zei de-am fi scoborîtori, C-o moarte toți sîntem datori! COȘBUC, P. I 257. ◊ Expr. Dator-vîndut = plin de datorii. Sărac-lipit, dator-vîndut... rămînea netulburat. M. I. CARAGIALE, C. 121. a scoate (pe cineva) dator = a cere, a pretinde (cuiva cu care ai avut o afacere) achitarea unei sume pe care n-o datorează. Băui trei zile de vară... Băui, nene, turma toată Sărăcuț de maica mea Cînd văzui că, după toate, Încă și dator mă scoate. ALECSANDRI, P. P. 265. (Rar) A face dator (un lucru) = a pune amanet, a amaneta, a ipoteca. Mîncai caii și cocia Și-mi făcui datoare via. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. 2. (De obicei urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Obligat (prin lege, printr-o învoială sau moralicește) să facă ceva. Fiecare cetățean al Republicii Populare Romîne este dator să respecte constituția și legile statului de democrație populară. CONST. R.P.R. 42. El e dator să se poarte politicos cu lumea. CARAGIALE, O. III 34. Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, O. A. 218. Cetățeanul e dator către lege mai mult decît supunerea sa. El trebuie a-i fi sprijinitor și ajutor. BĂLCESCU, O. I 354. 3. (Construit cu dativul) Care are a mulțumi cuiva pentru un serviciu, pentru un sprijin etc.; îndatorat. Ție îți sînt datoare mîntuirea puilor mei. ISPIRESCU, L. 90. Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare; Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa. ALEXANDRESCU, P. 143.

DATURA s. f. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumăfaie. (< fr. datura)

DAT2 ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaștere. 2) reg. Forță supranaturală despre care se crede că determină desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da

DATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care datorează ceva; care are obligația de a restitui o datorie (bănească). ◊ A socoti (pe cineva) ~ a pretinde cuiva o datorie în mod neîntemeiat. ~ vândut care este încurcat în datorii bănești. 2) Care are obligația morală sau materială de a acționa într-un anumit fel; obligat. 3) Care este obligat moral la recunoștință (pentru un anumit serviciu); îndatorat. /<lat. debitorius

dat n. 1. lucrarea de a da și rezultatul ei: datul cărților; 2. datină: nu-i în datul nostru BOL.; 3. pop. slăbiciune în tot corpul însoțită de tuse: datul și faptul. [Lat. DATUM].

dator a. și m. care are o datorie (materială sau morală); [Vechiu-rom. detoriu = lat. *DEBITORIUS].

1) dat n., pl. urĭ. Acțiunea de a da: datu cărților de joc. Rar. Datină: așa e datu nostru.

2) dat, -ă adj. Determinat, ursit, destinat: ĭ-a fost dat să moară în războĭ.

datór și (vechĭ) detór, -oáre adj. (lat. debitor, id., de unde s’a făcut *debtor, *deutor, apoĭ, supt infl. luĭ dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am rămas dator un franc, cu un franc. Dator vîndut, foarte dator. Obligat: eștĭ dator să facĭ asta.

*datúră f., pl. ĭ (lat. științific datúra, d scr. dhattura). Bot. O plantă solanee veninoasă, numită pe rom. laur, laur porcesc, bolîndariță, cĭumofaĭe, cornută ș.a.

detór V. dator.

Ortografice DOOM

dat2 (faptul de a da, soartă) s. n.

dat1 (boală) (pop.) s. n., pl. daturi

dator adj. m., pl. datori; f. sg. și pl. datoare

iarba-datului-și-a-faptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-datului-și-a-faptului

dat2 (boală) (pop.) s. n., pl. daturi

dat1 (faptul de a da, noțiune fundamentală, soartă) s. n.

dator adj. m., pl. datori; f. sg. și pl. datoare

iarba-datului-și-a-faptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ierbii-datului-și-a-faptului

dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raționament, soartă) s. n.

dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. daturi

dator adj. m., pl. datori; f. sg. și pl. datoare

iarba-datului-și-a-faptului s. f.

Etimologice

dator (datoare), adj. – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Lat. *dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Der. datoriu, s. n. (înv., datorie, obligație); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, s. f. (înv., datorie, obligație); datornic, s. m. (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms d’agent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), vb. (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. dëtürë „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom.

Enciclopedice

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui să ajungă la Corint – Horațiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricăruia îi este dat să navigheze până la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternică atracție prin lux și rafinament, dar nu oricui îi dădea mâna să o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilități materiale sau înzestrare spirituală pe măsura unor înalte aspirații.

DATURA L., CIUMĂFAIE, DATURA, LAUR, fam. Solanaceae. Gen originar din America de S și India răsăriteană, cca 25 specii, erbacee sau arborescente (cu ramuri: semilemnoase), anuale sau perene, cultivate în cîmp sau seră. Frunze mari, caduce, pețiolate, ovate, sinuate și inegal dințate, otrăvitoare. Flori albe și roșii, lungi, infundibuliforme, pendente, foarte mirositoare. înflorește vara-toamna, iar unele specii în tot cursul iernii. Plantă cca 0,30-5 m înălțime.

Datura stramonium L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, albe, solitare. Fructul, o capsulă țepoasă, semințe negre. Frunze ovate, sinuate, inegal-dințate, pețiolate, Plantă erbacee, anuală, 0,30-1,20 m înălțime, cu miros neplăcut, foarte veninoasă.

Datura suaveolens H. B. K. Specie cu flori (cca 20-30 cm lungime) albe, parfumate, pendente. Frunze (cca 15-30 cm lungime, 5-15 cm lățime), oblong-ovate, caduce. Plantă cca 3-5 m înălțime. Iarna se ține fără apă, la 7°C, vara foarte mult soare și apă. După înflorire se taie ramurile complet, la fel se taie și la tinerele plante pentru a le da formă. Se cultivă în seră, în vase foarte mari sau direct, în sol.

Argou

a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rișcă. 2. (prin ext.) a eșua, a nu reuși.

dat dracului / naibii expr. 1. deștept, isteț; șiret, șmecher. 2. rău, afurisit.

dat pe brazdă expr. (deț. – d. gardieni) care trece cu vederea unele abateri sau nereguli.

Sinonime

DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sunt ~ să fac acest lucru.)

IARBA-DATULUI-ȘI-A-FAPTULUI s. v. feciorică.

DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sînt ~ să fac acest lucru.)

iarba-datului-și-a-faptului s. v. FECIORICĂ.

Intrare: dat (s.n.)
dat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dat
  • datul
  • datu‑
plural
  • daturi
  • daturile
genitiv-dativ singular
  • dat
  • datului
plural
  • daturi
  • daturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dator (adj.)
dator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dator
  • datorul
  • datoru‑
  • datoare
  • datoarea
plural
  • datori
  • datorii
  • datoare
  • datoarele
genitiv-dativ singular
  • dator
  • datorului
  • datoare
  • datoarei
plural
  • datori
  • datorilor
  • datoare
  • datoarelor
vocativ singular — —
plural — —
datoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datoriu
  • datoriul
  • datorie
  • datoria
plural
  • datorii
  • datoriii
  • datorii
  • datoriile
genitiv-dativ singular
  • datoriu
  • datoriului
  • datorii
  • datoriei
plural
  • datorii
  • datoriilor
  • datorii
  • datoriilor
vocativ singular — —
plural — —
datur adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datur
  • daturul
  • datură
  • datura
plural
  • daturi
  • daturii
  • dature
  • daturele
genitiv-dativ singular
  • datur
  • daturului
  • dature
  • daturei
plural
  • daturi
  • daturilor
  • dature
  • daturelor
vocativ singular — —
plural — —
detor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detor
  • detorul
  • detoare
  • detoarea
plural
  • detori
  • detorii
  • detoare
  • detoarele
genitiv-dativ singular
  • detor
  • detorului
  • detoare
  • detoarei
plural
  • detori
  • detorilor
  • detoare
  • detoarelor
vocativ singular — —
plural — —
adetoriu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adetoriu
  • adetoriul
  • adetorie
  • adetoria
plural
  • adetorii
  • adetoriii
  • adetorii
  • adetoriile
genitiv-dativ singular
  • adetoriu
  • adetoriului
  • adetorii
  • adetoriei
plural
  • adetorii
  • adetoriilor
  • adetorii
  • adetoriilor
vocativ singular — —
plural — —
dător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dător
  • dătorul
  • dătoare
  • dătoarea
plural
  • dători
  • dătorii
  • dătoare
  • dătoarele
genitiv-dativ singular
  • dător
  • dătorului
  • dătoare
  • dătoarei
plural
  • dători
  • dătorilor
  • dătoare
  • dătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
dătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dătoriu
  • dătoriul
  • dătorie
  • dătoria
plural
  • dătorii
  • dătoriii
  • dătorii
  • dătoriile
genitiv-dativ singular
  • dătoriu
  • dătoriului
  • dătorii
  • dătoriei
plural
  • dătorii
  • dătoriilor
  • dătorii
  • dătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
ditor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ditor
  • ditorul
  • ditoare
  • ditoarea
plural
  • ditori
  • ditorii
  • ditoare
  • ditoarele
genitiv-dativ singular
  • ditor
  • ditorului
  • ditoare
  • ditoarei
plural
  • ditori
  • ditorilor
  • ditoare
  • ditoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: datura
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datura
  • datura
plural
  • dature
  • daturele
genitiv-dativ singular
  • dature
  • daturei
plural
  • dature
  • daturelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • datură
  • datura
plural
  • daturi
  • daturile
genitiv-dativ singular
  • daturi
  • daturii
plural
  • daturi
  • daturilor
vocativ singular —
plural —
Datura (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Datura
Intrare: iarba-datului-și-a-faptului
iarba-datului-și-a-faptului substantiv feminin articulat (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • iarba-datului-și-a-faptului
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • ierbii-datului-și-a-faptului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dator, datoareadjectiv

  • 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mohabin a rămas dator unei văduve sărace cu cinci parale, pentru cusutul unui turban. SADOVEANU, D. P. 182. DLRLC
    • format_quote La birt ai rămas dator 800 lei. SEBASTIAN, T. 282. DLRLC
    • format_quote figurat Îți sînt dator o lămurire, amicul meu. M. I. CARAGIALE, C. 69. DLRLC
    • format_quote figurat Din zei de-am fi scoborîtori, C-o moarte toți sîntem datori! COȘBUC, P. I 257. DLRLC
    • 1.1. Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îndatorat
      • format_quote Ție îți sînt datoare mîntuirea puilor mei. ISPIRESCU, L. 90. DLRLC
      • format_quote Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare; Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa. ALEXANDRESCU, P. 143. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A (se) da (sau, popular, a (se) băga) dator = a se îndatora (cuiva). MDA2
    • chat_bubble Dator vândut = plin de datorii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sărac-lipit, dator-vîndut... rămînea netulburat. M. I. CARAGIALE, C. 121. DLRLC
    • chat_bubble A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Băui trei zile de vară... Băui, nene, turma toată Sărăcuț de maica mea Cînd văzui că, după toate, Încă și dator mă scoate. ALECSANDRI, P. P. 265. DLRLC
    • chat_bubble regional A se băga dator (pe ceva) = a lua ceva pe datorie. MDA2
    • chat_bubble rar A face dator (un lucru) = a pune amanet. MDA2 DLRLC
      • format_quote Mîncai caii și cocia Și-mi făcui datoare via. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. DLRLC
  • 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare cetățean al Republicii Populare Romîne este dator să respecte constituția și legile statului de democrație populară. CONST. R.P.R. 42. DLRLC
    • format_quote El e dator să se poarte politicos cu lumea. CARAGIALE, O. III 34. DLRLC
    • format_quote Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, O. A. 218. DLRLC
    • format_quote Cetățeanul e dator către lege mai mult decît supunerea sa. El trebuie a-i fi sprijinitor și ajutor. BĂLCESCU, O. I 354. DLRLC
etimologie:

dat, daturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a da; (urmat de determinări introduse prin prepoziția „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Datul la rindea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (numai) singular Punct de plecare (condiții efective sau ipotetice) al unei operații reale ori mentale. DEX '09
    • format_quote Așadar acesta e datul... realitatea. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. DLRLC
    • diferențiere Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raționament, într-o discuție; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. DEX '98
    • diferențiere Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaștere. NODEX
    • diferențiere Punct de la care se pleacă într-un raționament într-o discuție, într-o argumentare; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. DLRLC
  • 3. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copila să-nflorească, Pe loc să se curățească De fapt, De dat, De pîră, De ură, De-ntristare Și de vătămare. ALECSANDRI, T. I 366. DLRLC
    • format_quote Să se spargă Toate pagubele, Daturile, Fapturile, Descîntecile, Farmecele Și vrajele. TEODORESCU, P. P. 385. DLRLC
  • 4. (numai) singular Forță supranaturală despre care se crede că determină desfășurarea evenimentelor. NODEX
    • chat_bubble (numai) singular Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote pleonastic Așa mi-e datul sorții, Să n-am eu pe băiatul meu La cap în ceasul morții. COȘBUC, P. I 193. DLRLC
etimologie:
  • vezi da DEX '09 DEX '98 NODEX

datura, daturesubstantiv feminin

  • 1. Gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor. MDN '00
    sinonime: ciumăfaie
etimologie:

iarba-datului-și-a-faptuluisubstantiv feminin articulat

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „daturi” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2