DAT¹, (II 2) daturi, s. n. I. Faptul de a da²; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Punct de plecare (condiții efective sau ipotetice) al unei operații reale ori mentale. 2. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). – V. da².

dat¹ sn [At: CORESI, EV. 399/16 / Pl: ~uri / E: da³] 1-6 Dare (1-6). 7 (Înv) Amendă. 8 (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „la”) Efectuare a anumitor operații de prelucrare. 9 (Pop) Soartă. 10 (În superstiții; îe) Așa e ~ul (cuiva) Așa este soarta cuiva. 11 (Pop) Datină. 12 (Pop; îe) Cum (sau precum) e ~ul După cum este obiceiul. 13 (În superstiții) Boală atribuită farmecelor, vrăjilor. 14 Punct de la care se plecă într-un raționament, discuție, argumentare etc. 15 Fapt din care rezultă sau se deduc altele. 16 Noțiune fundamentală.

DAT¹, daturi, s. n. I. Faptul de a da²; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raționament, într-o discuție; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. 2. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). – V. da².

DAT¹ s. n. I. Faptul de a da; (urmat de determinări introduse prin prep. «la») efectuarea anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Punct de la care se pleacă într-un raționament într-o discuție, într-o argumentare; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. Așadar acesta e datul... realitatea. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. 2. (În superstiții; numai în expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). (Pleonastic) Așa mi-e datul sorții, Să n-am eu pe băiatul meu La cap în ceasul morții. COȘBUC, P. I 193. 3. (În superstiții) Boală atribuită farmecelor, vrăjilor. Copila să-nflorească, Pe loc să se curățească De fapt, De dat, De pîră, De ură, De-ntristare Și de vătămare. ALECSANDRI, T. I 366. Să se spargă Toate pagubele, Daturile, Fapturile, Descîntecile, Farmecele Și vrajele. TEODORESCU, P. P. 385.

DAT² ~uri n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaștere. 2) reg. Forță supranaturală despre care se crede că determină desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da

dat n. 1. lucrarea de a da și rezultatul ei: datul cărților; 2. datină: nu-i în datul nostru BOL.; 3. pop. slăbiciune în tot corpul însoțită de tuse: datul și faptul. [Lat. DATUM].

2) dat, -ă adj. Determinat, ursit, destinat: ĭ-a fost dat să moară în războĭ.

1) dat n., pl. urĭ. Acțiunea de a da: datu cărților de joc. Rar. Datină: așa e datu nostru.

dat² (faptul de a da, soartă) s. n.

dat¹ (boală) (pop.) s. n., pl. daturi

dat¹ (faptul de a da, noțiune fundamentală, soartă) s. n.

dat² (boală) (pop.) s. n., pl. daturi

dat (faptul de a da, punctul de plecare al unui raționament, soartă) s. n.

dat (boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. daturi

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui să ajungă la Corint – Horațiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricăruia îi este dat să navigheze până la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternică atracție prin lux și rafinament, dar nu oricui îi dădea mâna să o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilități materiale sau înzestrare spirituală pe măsura unor înalte aspirații.

a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rișcă. 2. (prin ext.) a eșua, a nu reuși.

dat dracului / naibii expr. 1. deștept, isteț; șiret, șmecher. 2. rău, afurisit.

dat pe brazdă expr. (deț. – d. gardieni) care trece cu vederea unele abateri sau nereguli.