2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂPĂNÁT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărâme, deteriorat; p. ext. năruit, surpat. – V. dărăpăna.

DĂRĂPĂNÁT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărâme, deteriorat; p. ext. năruit, surpat. – V. dărăpăna.

dărăpănat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: dărăpăna] (D. construcții) 1 Gata să se dărâme Si: deteriorat. 2 (Pex) Năruit.

dărăpănat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dărăpăna] 1-3 Dărăpănare (1-3).

DĂRĂPĂNÁT, -Ă, dărăpănați, -te, adj. (Despre construcții) Gata să se dărîme, deteriorat; p. ext. năruit, prăbușit, surpat. Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139. Casa mamei-mari era mohorîtă, dărăpănată, înecată în bălării uriașe. GALACTION, O. I 9. Un soi de terasă... de la ultimul etaj al unei clădiri vechi, dărăpănate. CAMIL PETRESCU, T. I 307. S-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133.

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). [Prez. ind. și: dărắpăn] – Din bg. drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.

dărăpăná [At: DEX2 / Pzi: ~rápăn / E: pbl lat derapinare] 1 vr (La persoana 3) A se ruina. 2 vr (Pex) A se nărui. 3 vt (Reg) A-și smulge părul (de jale, de desperare).

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare.

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (Mai ales despre construcții) A se ruina, a se distruge, a se strica, a se prăpădi; p. ext. a se nărui, a se surpa, a se prăbuși. Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. ◊ Tranz. Fig. În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. 2. Tranz. (Regional; cu privire la păr) A-și smulge părul (de desperare, de jale). Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.

A SE DĂRĂPĂNÁ pers.3 se dărápănă intranz. pop. (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare

dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi: alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. [Cf. lat. DERIPERE].

dărápăn, a -ăpăná v. tr. (lat. derápino, -áre, d. rápere, a răpi. Cp. și cu ngr. drapanizo, cosesc. – Dărapăn, enĭ, -ănă; să dărapene). Stric, distrug, risipesc (propriŭ și fig.) V. refl. Casa, familia s’a dărăpănat. Mă alterez, mă stric: sănătatea s’a dărăpănat. – Și derapăn (Munt.) și drapăn (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăpăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărápăn/dărắpăn, 2 sg. dărápeni, 3 dărápănă; conj. prez. 3 dărápene/să dărắpăne

dărăpăná vb., ind. prez. 1 sg. dărápăn, 2 sg. dărápeni, 3 sg. dărápănă; conj. prez. 3 sg. și pl. dărápene

dărăpăna (ind. prez. 1 sg. dărapăn, conj. dărapene)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRĂPĂNÁT adj. 1. v. ruinat. 2. dărâmat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O construcție ~.)

DĂRĂPĂNAT adj. 1. degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. dărîmat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)

DĂRĂPĂNÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetății.)

arată toate definițiile

Intrare: dărăpănat
dărăpănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăpănat
  • dărăpănatul
  • dărăpănatu‑
  • dărăpăna
  • dărăpănata
plural
  • dărăpănați
  • dărăpănații
  • dărăpănate
  • dărăpănatele
genitiv-dativ singular
  • dărăpănat
  • dărăpănatului
  • dărăpănate
  • dărăpănatei
plural
  • dărăpănați
  • dărăpănaților
  • dărăpănate
  • dărăpănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dărăpăna
dărăpăna verb grupa I conjugarea I
verb (VT37)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărăpăna
  • dărăpănare
  • dărăpănat
  • dărăpănatu‑
  • dărăpănând
  • dărăpănându‑
singular plural
  • dărapănă
  • dărăpănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărapăn
(să)
  • dărapăn
  • dărăpănam
  • dărăpănai
  • dărăpănasem
a II-a (tu)
  • dărapeni
(să)
  • dărapeni
  • dărăpănai
  • dărăpănași
  • dărăpănaseși
a III-a (el, ea)
  • dărapănă
(să)
  • dărapene
  • dărăpăna
  • dărăpănă
  • dărăpănase
plural I (noi)
  • dărăpănăm
(să)
  • dărăpănăm
  • dărăpănam
  • dărăpănarăm
  • dărăpănaserăm
  • dărăpănasem
a II-a (voi)
  • dărăpănați
(să)
  • dărăpănați
  • dărăpănați
  • dărăpănarăți
  • dărăpănaserăți
  • dărăpănaseți
a III-a (ei, ele)
  • dărapănă
(să)
  • dărapene
  • dărăpănau
  • dărăpăna
  • dărăpănaseră
drăpăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărăpănat

  • 1. (Despre construcții) Gata să se dărâme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deteriorat attach_file 4 exemple
    exemple
    • Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139.
      surse: DLRLC
    • Casa mamei-mari era mohorîtă, dărăpănată, înecată în bălării uriașe. GALACTION, O. I 9.
      surse: DLRLC
    • Un soi de terasă... de la ultimul etaj al unei clădiri vechi, dărăpănate. CAMIL PETRESCU, T. I 307.
      surse: DLRLC
    • S-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dărăpăna
    surse: DEX '98 DEX '09

dărăpăna drăpăna

etimologie: