2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.

dărăpănare sf [At: DEX2 / E: dărăpăna] 1 Ruinare. 2 Năruire. 3 (Reg) Jale.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dărăpăna; ruinare, năruire, prăbușire, surpare. (Fig.) În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540.

dărăpănare f. ruină: dărăpănarea împărăției; fig. dărăpănarea sănătății.

dărăpănáre f. Ruină, risipire: dărăpănarea caseĭ, familiiĭ. Alterare, stricare: dărăpănarea sănătățiĭ.

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). [Prez. ind. și: dărắpăn] – Din bg. drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.

dărăpăná [At: DEX2 / Pzi: ~rápăn / E: pbl lat derapinare] 1 vr (La persoana 3) A se ruina. 2 vr (Pex) A se nărui. 3 vt (Reg) A-și smulge părul (de jale, de desperare).

drăpănare sf vz dărăpănare

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare.

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (Mai ales despre construcții) A se ruina, a se distruge, a se strica, a se prăpădi; p. ext. a se nărui, a se surpa, a se prăbuși. Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. ◊ Tranz. Fig. În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. 2. Tranz. (Regional; cu privire la păr) A-și smulge părul (de desperare, de jale). Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.

A SE DĂRĂPĂNÁ pers.3 se dărápănă intranz. pop. (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare

dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi: alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. [Cf. lat. DERIPERE].

dărápăn, a -ăpăná v. tr. (lat. derápino, -áre, d. rápere, a răpi. Cp. și cu ngr. drapanizo, cosesc. – Dărapăn, enĭ, -ănă; să dărapene). Stric, distrug, risipesc (propriŭ și fig.) V. refl. Casa, familia s’a dărăpănat. Mă alterez, mă stric: sănătatea s’a dărăpănat. – Și derapăn (Munt.) și drapăn (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăpănáre s. f., g.-d. art. dărăpănắrii

dărăpănáre s. f., g.-d. art. dărăpănării

dărăpăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărápăn/dărắpăn, 2 sg. dărápeni, 3 dărápănă; conj. prez. 3 dărápene/să dărắpăne

dărăpăná vb., ind. prez. 1 sg. dărápăn, 2 sg. dărápeni, 3 sg. dărápănă; conj. prez. 3 sg. și pl. dărápene

dărăpăna (ind. prez. 1 sg. dărapăn, conj. dărapene)

arată toate definițiile

Intrare: dărăpănare
dărăpănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăpănare
  • dărăpănarea
plural
  • dărăpănări
  • dărăpănările
genitiv-dativ singular
  • dărăpănări
  • dărăpănării
plural
  • dărăpănări
  • dărăpănărilor
vocativ singular
plural
drăpănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dărăpăna
dărăpăna verb grupa I conjugarea I
verb (VT37)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărăpăna
  • dărăpănare
  • dărăpănat
  • dărăpănatu‑
  • dărăpănând
  • dărăpănându‑
singular plural
  • dărapănă
  • dărăpănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărapăn
(să)
  • dărapăn
  • dărăpănam
  • dărăpănai
  • dărăpănasem
a II-a (tu)
  • dărapeni
(să)
  • dărapeni
  • dărăpănai
  • dărăpănași
  • dărăpănaseși
a III-a (el, ea)
  • dărapănă
(să)
  • dărapene
  • dărăpăna
  • dărăpănă
  • dărăpănase
plural I (noi)
  • dărăpănăm
(să)
  • dărăpănăm
  • dărăpănam
  • dărăpănarăm
  • dărăpănaserăm
  • dărăpănasem
a II-a (voi)
  • dărăpănați
(să)
  • dărăpănați
  • dărăpănați
  • dărăpănarăți
  • dărăpănaserăți
  • dărăpănaseți
a III-a (ei, ele)
  • dărapănă
(să)
  • dărapene
  • dărăpănau
  • dărăpăna
  • dărăpănaseră
drăpăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărăpănare drăpănare

etimologie:

  • vezi dărăpăna
    surse: DEX '98 DEX '09

dărăpăna drăpăna

  • 1. reflexiv unipersonal A se ruina, a se distruge.
    exemple
    • Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv regional A-și smulge părul (de jale, de desperare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57.
      surse: DLRLC
    • Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: dărăpăn.
    surse: DEX '09

etimologie: