2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – V. dărăpăna.

dărăpănare sf [At: DEX2 / E: dărăpăna] 1 Ruinare. 2 Năruire. 3 (Reg) Jale.

DĂRĂPĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dărăpăna; ruinare, năruire, prăbușire, surpare. (Fig.) În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540.

dărăpănare f. ruină: dărăpănarea împărăției; fig. dărăpănarea sănătății.

dărăpănáre f. Ruină, risipire: dărăpănarea caseĭ, familiiĭ. Alterare, stricare: dărăpănarea sănătățiĭ.

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). [Prez. ind. și: dărắpăn] – Din bg. drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.

dărăpăná [At: DEX2 / Pzi: ~rápăn / E: pbl lat derapinare] 1 vr (La persoana 3) A se ruina. 2 vr (Pex) A se nărui. 3 vt (Reg) A-și smulge părul (de jale, de desperare).

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare.

DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. Refl. (Mai ales despre construcții) A se ruina, a se distruge, a se strica, a se prăpădi; p. ext. a se nărui, a se surpa, a se prăbuși. Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. ◊ Tranz. Fig. În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. 2. Tranz. (Regional; cu privire la păr) A-și smulge părul (de desperare, de jale). Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.

A SE DĂRĂPĂNÁ pers.3 se dărápănă intranz. pop. (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare

dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi: alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. [Cf. lat. DERIPERE].

dărápăn, a -ăpăná v. tr. (lat. derápino, -áre, d. rápere, a răpi. Cp. și cu ngr. drapanizo, cosesc. – Dărapăn, enĭ, -ănă; să dărapene). Stric, distrug, risipesc (propriŭ și fig.) V. refl. Casa, familia s’a dărăpănat. Mă alterez, mă stric: sănătatea s’a dărăpănat. – Și derapăn (Munt.) și drapăn (Mold.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării; pl. dărăpănări

dărăpănare s. f., g.-d. art. dărăpănării

dărăpănáre s. f., g.-d. art. dărăpănării

+dărăpăna2 (a se ~) (a se ruina) vb. refl., ind. prez. 3 se dărăpănea, imperf. 3 pl. se dărăpănau; conj. prez. 3 să se dărăpăneze; ger. dărăpănându-se

dărăpăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dărapăn/dărăpăn, 2 sg. dărapeni, 3 dărapănă; conj. prez. 3 dărapene/să dărăpăne

dărăpăná vb., ind. prez. 1 sg. dărápăn, 2 sg. dărápeni, 3 sg. dărápănă; conj. prez. 3 sg. și pl. dărápene

dărăpăna (ind. prez. 1 sg. dărapăn, conj. dărapene)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (ă unei case bombardate.)

DĂRĂPĂNARE s. 1. degradare, măcinare, părăginire, ruinare, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. cădere, dărîmare, dărîmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unei case bombardate.)

DĂRĂPĂNÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetății.)

DĂRĂPĂNA vb. 1. a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) ruina, a (se) strica, (reg. și fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetății.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dărăpăná (-néz, dărăpănát), vb.1. (Înv.) A tăia, a zgîria. – 2. (Înv.) A smulge părul din cap. – 3. (Rar) A lua, a prăda, a jefui. – 4. A distruge, a nărui, a rade de pe fața pămîntului. – 5. A dăuna, a păgubi, a ruina. – Var. derăpăna. Lat. dĕruncĭnāre „a peria, a netezi, a nivela”. Semantismul prezintă dificultăți, în lumina primelor folosiri documentate în limba veche și populară, dar uitate în limba scrisă. Fonetismul indică faptul că trebuie să se plece de la o var. *dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui qup; la pierderea infixului nazal ar fi putut influența analogia cu rupes, cf. it. dirupare, dirupinato. Ipotezele anterioare sînt insuficiente: lat. *deripinare (Candrea, Éléments, 11); dēripināre din lat. *dĕrapĕre (Philippide, Principii, 99; Pușcariu 484; Tiktin; REW 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165; cf. contra Graur, BL, V, 95), formație dificilă care nu explică evoluția semantică; gr. δρεπανιζω „a seca” (Bogrea, Dacor., IV, 807). – Der. dărăpănătură, s. f. (ruină, clădire dărăpănată).

Intrare: dărăpănare
dărăpănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăpănare
  • dărăpănarea
plural
  • dărăpănări
  • dărăpănările
genitiv-dativ singular
  • dărăpănări
  • dărăpănării
plural
  • dărăpănări
  • dărăpănărilor
vocativ singular
plural
drăpănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăpănare
  • drăpănarea
plural
  • drăpănări
  • drăpănările
genitiv-dativ singular
  • drăpănări
  • drăpănării
plural
  • drăpănări
  • drăpănărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dărăpăna
dărăpăna verb grupa I conjugarea I
verb (VT37)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărăpăna
  • dărăpănare
  • dărăpănat
  • dărăpănatu‑
  • dărăpănând
  • dărăpănându‑
singular plural
  • dărapănă
  • dărăpănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărapăn
(să)
  • dărapăn
  • dărăpănam
  • dărăpănai
  • dărăpănasem
a II-a (tu)
  • dărapeni
(să)
  • dărapeni
  • dărăpănai
  • dărăpănași
  • dărăpănaseși
a III-a (el, ea)
  • dărapănă
(să)
  • dărapene
  • dărăpăna
  • dărăpănă
  • dărăpănase
plural I (noi)
  • dărăpănăm
(să)
  • dărăpănăm
  • dărăpănam
  • dărăpănarăm
  • dărăpănaserăm
  • dărăpănasem
a II-a (voi)
  • dărăpănați
(să)
  • dărăpănați
  • dărăpănați
  • dărăpănarăți
  • dărăpănaserăți
  • dărăpănaseți
a III-a (ei, ele)
  • dărapănă
(să)
  • dărapene
  • dărăpănau
  • dărăpăna
  • dărăpănaseră
verb (VT37)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drăpăna
  • drăpănare
  • drăpănat
  • drăpănatu‑
  • drăpănând
  • drăpănându‑
singular plural
  • drapănă
  • drăpănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drapăn
(să)
  • drapăn
  • drăpănam
  • drăpănai
  • drăpănasem
a II-a (tu)
  • drapeni
(să)
  • drapeni
  • drăpănai
  • drăpănași
  • drăpănaseși
a III-a (el, ea)
  • drapănă
(să)
  • drapene
  • drăpăna
  • drăpănă
  • drăpănase
plural I (noi)
  • drăpănăm
(să)
  • drăpănăm
  • drăpănam
  • drăpănarăm
  • drăpănaserăm
  • drăpănasem
a II-a (voi)
  • drăpănați
(să)
  • drăpănați
  • drăpănați
  • drăpănarăți
  • drăpănaserăți
  • drăpănaseți
a III-a (ei, ele)
  • drapănă
(să)
  • drapene
  • drăpănau
  • drăpăna
  • drăpănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărăpănare, dărăpănărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se dărăpăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540. DLRLC
etimologie:
  • vezi dărăpăna DEX '98 DEX '09

dărăpăna, dărapănverb

  • 1. reflexiv unipersonal A se ruina, a se distruge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. DLRLC
  • 2. tranzitiv regional A-și smulge părul (de jale, de desperare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. DLRLC
    • format_quote Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: dărăpăn. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.