4 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosí2 [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) ~sî́ / Pzi: ~sésc / E: vsl косити] 1 vt A tăia cu coasa (1) iarba, plantele de nutreț, cerealele. 2 vt (Pex) A tăia. 3 vt (Fig; instrumentul e o armă, o boală etc.) A omorî. 4 vt (D. animale; nob) A paște. 5 vr (D. animale) A-și lovi, în mers, picioarele unul de celălalt. 6 vr (D. cal) A se răni cu potcoava când se cosește (5). 7 vr (D. haine) A se roade prin frecare.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.

COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A tăia cu coasa sau cu mașina de cosit, iarba, plantele de nutreț, cerealele. Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. BENIUC, V. 9. Trudită, chinuită coasă, Vei mai cosi tu numai iarbă? GOGA, C. P. 23. Cînd mă sculai, îi zării pe tustrei cosind în fundul de la deal al poienii, moșneagul în frunte și băietanii după el. HOGAȘ, M. N. 70. Iarba pe tot șesul de cosit e gata. MACEDONSKI, 6. I 187. ◊ (Metaforic) Mă dusei cu coasa-n luncă Și cosii jale adîncă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a omorî. Deodată vîntul rece Fără vreme vă cosește. ALECSANDRI, P. A. 64. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugind o rennoiesc. ALEXANDRESCU, P. 38. 2. Refl. (Mai ales despre cai) A se lovi, în mers, cu un picior de celălalt (adesea rănindu-se). Calul din dreapta se cosește. ◊ (Despre părțile de jos ale pantalonilor) A se roade. Taie din turul pantalonilor ca să-i cîrpească pe unde se cosesc. DELAVRANCEA, H. T. 13.

A COSÍ ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreț) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi

A SE COSÍ mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manșeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi

cosí v. 1. a tăia cu coasa: grânele se cosesc către sfârșitul lui Iulie; 2. fig. a face să piară, a nimici: cum vremea cu moartea cosește fără ’ncetare GR. AL.; 3. a-și jupui picioarele de umblet (despre cai).

coase [At: ANON. CAR. / Pzi: cos / E: ml cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu un ac. 2 vt A confecționa o haină. 3 vt A broda. 4 vt (Înv; îe) A ~ mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 vt (Înv; îe) A ~ petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (Îvp; îe) A ~ la oboroace A sforăi în somn. 7 vt (D. cărți, caiete) A fixa cu ață sau sfoară filele. 8 vt A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 vt (Mol; Buc) A bate cuie. 10 vt (Îrg) A ~ cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 11 vt (Reg; d. uși) A căptuși cu scânduri. 12 vt (Înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-l. 13 vt (Fig) A străpunge. 14 vt (Îvr; îe) A ~ cu ochii A privi cu atenție. 15 vt (Înv; îe) A ~ din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 vr (Îvp) A îngheța.

coș2 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 230/25 / Pl: ~uri / E: rs, ucr кощ, pn kosz] (Înv; Mol) 1 Tabără tătărească. 2 Grup de locuitori ai unui coș2 (1). 3 Formațiune militară tătărească, ce reunea membrii unui coș2 (1). 4 (Pex) Tabără militară.

coș4 sn [At: BIBLIA (1688), 79 / V: cóji smp / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: lat cossus] 1 Larva insectei Hypoclerma bovis, ca un vierme alb, care trăiește în pielea vitelor, formând o mică umflătură. 2 Umflătură provocată de coș4 (1). 3 (Șip) Bubiță purulentă pe piele, ca urmare a unei leziuni sau a inflamării glandelor sebacee. 4 (Pop; îc) Zăbale-~ Inflamație a colțurilor gurii. 5 (Pop; îe) A sta ~ A fi gata.

coș3 sn [At: PSALT., 168/5 / Pl: ~uri / E: vsl кошь] 1 Obiect portativ de diferite forme, cu sau fără mânere, din papură sau din nuiele împletite, în care se păstrează sau se cară provizii sau obiecte Si: (reg) corfa, coșară (1), coșarcă (1), coșniță, cotarcă, paner, târnă. 2 Conținutul unui coș3 (1) Si: (reg) corfă, coșară (2), coșarcă (2), coșniță, cotarcă, paner, târnă. 3 (Pex; șîs ~ de gunoi) CoșJ (1) sau cazan din material plastic, tablă etc. pentru depozitarea gunoiului. 4 (Îe) A arunca la ~ A renunța la păstrarea unui obiect lipsit de valoare. 5 (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat la înălțime pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să treacă mingea pentru a se marca un punct. 6 Punct marcat la baschet. 7 (Îs) ~ propriu Coșul3 (5) echipei proprii, care trebuie apărat. 8 (Îs) ~ advers Coșul3 (5) echipei adverse, în care trebuie introdusă mingea. 9 (Îe) A reuși ~ul A reuși să marchezi un punct. 10 (Spc) Unealtă de pescuit pentru prinderea peștilor mici, împletită din nuiele de răchită sau de mlajă, având diferite forme și dimensiuni Si: coșarcă (5), cutița-lesei, leagăn, spele, târnog, vârșă, vintire. 11 (Spc; îs) ~ de raci Unealtă din nuiele pentru prinderea racilor. 12 (Rar) Stup. 13 Împletitură de nuiele umplută cu pământ sau cu bolovani, folosită la construirea unor diguri contra inundațiilor sau în fortificații provizorii contra proiectilelor Si: coteț. 14 (Reg) Coșar1 (7). 15 Ladă mare de nuiele sau de scânduri în care se păstrează cereale Si: hambar, sâsâiac, tron. 16 (Înv) Coșciug. 17 Împletitură de nuiele care se așază pe loitrele unui car, când se transportă legume, fructe, cereale etc. Si: coșar1 (9). 18 (Pex) Platformă a căruței care seamănă cu o ladă și care servește la transportul diferitelor materiale. 19 (Lpl) Cele două funduri împletite care se pun la căruță numai când se transportă lucruri mărunte Si: chelnă, codirlă. 20 Dric. 21 Acoperiș de pânză sau de piele al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge Si: burduf cobâră, coviltir, podit. 22 Parte a morii de forma unei pâlnii mari în care se toarnă grăunțele de măcinat. 23 (Pop; îe) A băga (sau a turna) în ~ A căpăta rând la moară. 24 (Îae) A începe să macini. 25 (Fig; îae) A-ți veni rândul să faci ceva. 26 (Înv; îe) I-a căzut (sau i-a picat) din ~ A sărăcit. 27 (Înv; îe) A Ie lua din ~ A începe să piardă din noroc. 28 (Înv; îae) A da de mare necaz. 29 Pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. 30 Ladă a teascului în care se toarnă boabele de struguri și se strivesc. 31 (Pex) Coșar1 (10). 32 (Pex) Plasă pe care se îmblătește. 33 Cilindru făcut din coajă de brad și legat cu sfori de tei în care baciul pune brânză sau caș la dospit. 34 Îmbrăcăminte în care se pun penele unei perne. 35 Colac al fântânii Si: ghizd. 36 (Mol; înv; îs) ~ de piatră Unitate de măsură a pietrei egală cu un stânjen sau 4 fârtaie. 37 (Trs; Țes) Urzitor. 38 Cavitate prin care trece fumul din sobă spre a ieși în afara casei Si: horn. 39 Parte de deasupra vetrei țărănești, sprijinită de stâlpi, care trage fumul spre a-l elimina Si: bageac, buduroi, fumar, hogeac, horn, urloi. 40 Construcție deasupra acoperișului, pe unde iese fumul din sobe. 41 (Pex) Cilindru pe unde iese fumul la un vapor cu aburi. 42 (Pex) Cilindru pe unde iese fumul unei locomotive cu aburi. 43 (Pex) Conductă pe unde sunt evacuate gazele de ardere dintr-o instalație cu focar. 44 (Pop; îla) Tras pe ~ Murdar. 45 (Fam; îe) A șters ~ul A pățit-o. 46 (D. oameni; pop; îe) Parcă-i pus pe ~ Este (foarte) slab. 47 (Pop; îae) Pare afumat. 48 (Atm; îs) ~ul pieptului Torace. 49 (Pop; îe) A fi tare în ~ A fi puternic. 50 (Îae) A fi sănătos. 51 (Pop; îe) A rupe pe cineva în ~ A-i trage cuiva o bătaie strașnică. 52 (Pop; îe) A se rupe în ~ A munci cu sârguință. 53 (Pop; îe) A fi rupt (sau fript) în ~ A fi foarte flămând. 54 (Îae) A fi prăpădit de foame și de sete. 55 (Pex) Carapace a racului.

coșí [At: LB / Pzi: ~șésc / E: srb košiti, ucr кощитися] (Îrg) 1 vt A se înfoia. 2 vr A dospi. 3-4 vtr A (se) coșcovi (3-4). 5 vr (D. o parte lovită a corpului ) A se umfla. 6 vr (D. piele) A se bășica. 7 vr (Fig) A se lăuda. 8 vt (Șîe a ~ în bătăi) A bate foarte rău. 9 vr A se turti. 10 vr A se apleca. 11 vr A fi obosit de căratul unei greutăți. 12 vr A se zdrobi. 13 vt (Fig) A înșela. 14 (Fig) vt A seduce. 15 vt A fura. 16 vt A mușca tare. 17 vr (D. copac) A i se desprinde scoarța.

COÁSE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Lat. pop. cosere (= consuere).

COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. [Pl. și: (m.) coși] – Lat. cossus.

COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. [Pl. și: (m.) coși] – Lat. cossus.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.

COÁSE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din lat. pop. cosere (= consuere).

COÁSE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui ac. Cos un nasture la haină.Și cînd are ac și ață, coasă-ai dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. (Poetic) Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. ◊ Expr. A coase petic de (sau la) petic = a fi strîngător, zgîrcit. Cusut cu ață albă v. ață. 2. A broda. Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45. 3. A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. 4. A fixa. Oamenii s-au grăbit să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272. 5. Fig. A cerceta în mod amănunțit, a scruta. Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. – Prez. ind. pers. 3 pl.: cos și coasă.

COȘ2, coșuri, s. n. Bubuliță purulentă care se formează pe corp ca urmare a unei leziuni sau inflamații a glandelor sebacee. V. acnee. Prefectul se uită la coșurile ce împodobeau fața tînărului. DUMITRIU, B. F. 12. Cu pleoapele roșii și fără gene, cu părul rar de culoarea cînepii și coșuri cu vîrf alb pe obraz. C. PETRESCU, C. V, 140. – Pl. și: (s. m.) coși.

COȘÍ, coșesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (În expr.) A coși în bătaie = a bate zdravăn, a snopi. Și asta în toate silele de cîte două, trei ori, de-ți vine cîteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor. CREANGĂ, A. 39. 2. Refl. (Despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. I s-a fost coșit pielea de pe cap. SBIERA, P. 10. ◊ Refl. pas. I se coșesc spatele de lovituri. ȘEZ. I 272.

A COÁSE cos tranz. 1) (bucăți de țesătură, piese de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A prinde printr-o cusătură. ~ nasturii. ~ mâneca. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de rufărie) A confecționa dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ață. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plăgi) A împreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere

arată toate definițiile

Intrare: cosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cosi
  • cosire
  • cosit
  • cositu‑
  • cosind
  • cosindu‑
singular plural
  • cosește
  • cosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cosesc
(să)
  • cosesc
  • coseam
  • cosii
  • cosisem
a II-a (tu)
  • cosești
(să)
  • cosești
  • coseai
  • cosiși
  • cosiseși
a III-a (el, ea)
  • cosește
(să)
  • cosească
  • cosea
  • cosi
  • cosise
plural I (noi)
  • cosim
(să)
  • cosim
  • coseam
  • cosirăm
  • cosiserăm
  • cosisem
a II-a (voi)
  • cosiți
(să)
  • cosiți
  • coseați
  • cosirăți
  • cosiserăți
  • cosiseți
a III-a (ei, ele)
  • cosesc
(să)
  • cosească
  • coseau
  • cosi
  • cosiseră
Intrare: coase
verb (VT611)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coase
  • coasere
  • cusut
  • cusutu‑
  • cosând
  • cosându‑
singular plural
  • coase
  • coaseți
  • coseți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cos
(să)
  • cos
  • coseam
  • cusui
  • cususem
a II-a (tu)
  • coși
(să)
  • coși
  • coseai
  • cusuși
  • cususeși
a III-a (el, ea)
  • coase
(să)
  • coa
  • coase
  • cosea
  • cusu
  • cususe
plural I (noi)
  • coasem
(să)
  • coasem
  • coseam
  • cusurăm
  • cususerăm
  • cususem
a II-a (voi)
  • coaseți
(să)
  • coaseți
  • coseați
  • cusurăți
  • cususerăți
  • cususeți
a III-a (ei, ele)
  • cos
(să)
  • coa
  • coase
  • coseau
  • cusu
  • cususeră
Intrare: coș (bubă)
coș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coș
  • coșul
  • coșu‑
plural
  • coșuri
  • coșurile
genitiv-dativ singular
  • coș
  • coșului
plural
  • coșuri
  • coșurilor
vocativ singular
plural
coș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coș
  • coșul
  • coșu‑
plural
  • coși
  • coșii
genitiv-dativ singular
  • coș
  • coșului
plural
  • coși
  • coșilor
vocativ singular
plural
Intrare: coși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coși
  • coșire
  • coșit
  • coșitu‑
  • coșind
  • coșindu‑
singular plural
  • coșește
  • coșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coșesc
(să)
  • coșesc
  • coșeam
  • coșii
  • coșisem
a II-a (tu)
  • coșești
(să)
  • coșești
  • coșeai
  • coșiși
  • coșiseși
a III-a (el, ea)
  • coșește
(să)
  • coșească
  • coșea
  • coși
  • coșise
plural I (noi)
  • coșim
(să)
  • coșim
  • coșeam
  • coșirăm
  • coșiserăm
  • coșisem
a II-a (voi)
  • coșiți
(să)
  • coșiți
  • coșeați
  • coșirăți
  • coșiserăți
  • coșiseți
a III-a (ei, ele)
  • coșesc
(să)
  • coșească
  • coșeau
  • coși
  • coșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cosi

  • 1. tranzitiv A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tăia 5 exemple
    exemple
    • Nu-mi bat capul ce-or gîndi vecinii, N-am cosit din holda lor un pai. BENIUC, V. 9.
      surse: DLRLC
    • Trudită, chinuită coasă, Vei mai cosi tu numai iarbă? GOGA, C. P. 23.
      surse: DLRLC
    • Cînd mă sculai, îi zării pe tustrei cosind în fundul de la deal al poienii, moșneagul în frunte și băietanii după el. HOGAȘ, M. N. 70.
      surse: DLRLC
    • Iarba pe tot șesul de cosit e gata. MACEDONSKI, 6. I 187.
      surse: DLRLC
    • metaforic Mă dusei cu coasa-n luncă Și cosii jale adîncă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A lovi, în mers, un picior de celălalt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Calul din dreapta se cosește.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre manșeta pantalonilor) A se roade.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: roade un exemplu
      exemple
      • Taie din turul pantalonilor ca să-i cîrpească pe unde se cosesc. DELAVRANCEA, H. T. 13.
        surse: DLRLC

etimologie:

coase

  • 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descoase 4 exemple
    exemple
    • Cos un nasture la haină.
      surse: DLRLC
    • Și cînd are ac și ață, coasă-al dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130.
      surse: DLRLC
    • Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47.
      surse: DLRLC
    • poetic Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23.
      surse: DLRLC
    • Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, Ț. I 45.
      surse: DLRLC
  • 3. medicină A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Oamenii s-au grăbit să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat A cerceta în mod amănunțit.
    surse: DLRLC sinonime: cerceta scruta un exemplu
    exemple
    • Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a plural și: coasă.
    surse: DLRLC

etimologie:

coș (bubă)

  • 1. Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: zgrăbunță 2 exemple
    exemple
    • Prefectul se uită la coșurile ce împodobeau fața tînărului. DUMITRIU, B. F. 12.
      surse: DLRLC
    • Cu pleoapele roșii și fără gene, cu părul rar de culoarea cînepii și coșuri cu vîrf alb pe obraz. C. PETRESCU, C. V, 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

coși

  • 1. regional unipersonal (Despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bășica umfla urzica 2 exemple
    exemple
    • I s-a fost coșit pielea de pe cap. SBIERA, P. 10.
      surse: DLRLC
    • pasiv I se coșesc spatele de lovituri. ȘEZ. I 272.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate snopi un exemplu
      exemple
      • Și asta în toate zilele de cîte două, trei ori, de-ți vine cîteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor. CREANGĂ, A. 39.
        surse: DLRLC
  • 2. popular unipersonal (Despre vopsea, tencuială etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coșcovi.
    surse: NODEX sinonime: coji coșcovi scoroji

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98