12 definiții pentru decima (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

decima2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DECIMÁ2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

DECIMÁ, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.

DECIMÁ vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executând câte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

A DECIMÁ ~éz tranz. 1) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în proporții mari: a cosi; a zeciui. 2) (unități militare din Roma antică și evul mediu) A pedepsi, executând pe fiecare al zecelea soldat. /<fr. décimer, lat. decimare

*deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decimá (a ~) vb., ind. prez. 3 decimeáză

decimá vb., ind. prez. 1 sg. deciméz, 3 sg. și pl. decimeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DECIMÁ vb. 1. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.) 2. v. masacra.

DECIMA vb. (înv.) a zeciui, (fig.) a secera. (Epidemia a ~ oamenii.)

Intrare: decima (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decima
  • decimare
  • decimat
  • decimatu‑
  • decimând
  • decimându‑
singular plural
  • decimea
  • decimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decimez
(să)
  • decimez
  • decimam
  • decimai
  • decimasem
a II-a (tu)
  • decimezi
(să)
  • decimezi
  • decimai
  • decimași
  • decimaseși
a III-a (el, ea)
  • decimea
(să)
  • decimeze
  • decima
  • decimă
  • decimase
plural I (noi)
  • decimăm
(să)
  • decimăm
  • decimam
  • decimarăm
  • decimaserăm
  • decimasem
a II-a (voi)
  • decimați
(să)
  • decimați
  • decimați
  • decimarăți
  • decimaserăți
  • decimaseți
a III-a (ei, ele)
  • decimea
(să)
  • decimeze
  • decimau
  • decima
  • decimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)