COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui ac. ♦ Expr. A coase petic de petic = a fi strîngător, zgîrcit. (Rar) A coase cu ochii (sau cu privirea etc.) = a urmări, a cerceta în mod amănunțit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Lat. cosere (= consuere).