COȘI (-șesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Trans. 1 🩺 A bășica, a face coși pe piele: ne-au coșit țînțarii (CRG.); coșit de bube, plin de bube pe corp ¶ 2 A burduși, a snopi în bătaie: de n’or afla toate în rînduială ... să știe că or coși-o în bătaie (SB.). II. vb. refl. 🩺 A se bășica, a face bășici, a se umplea de coși: le număra și cu măcăul cel de alun, pînă se mai coșeau pe spate (RET.).