5 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COPT2, COÁPTĂ, copți, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus (fară apă sau alt lichid) acțiunii indirecte a focului pentru a putea fi mâncat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat. ◊ Expr. Pică de coaptă! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) întrece măsura obișnuită, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. – Lat. coctus.

COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populația indigenă a Egiptului, după creștinare; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. – Din fr. copte.

COPT1, copturi, s. n. Faptul de a (se) coace.Expr. A da în copt = a începe să se coacă, a se pârgui. – V. coace.

copt3, coptă [At: GHICA, S. 307 / Pl: ~pți, ~e / E: fr copte, it copto] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Egiptului, după creștinare. 3 sf Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți (1) ca limbă de cult. 4 a Care aparține copților (1). 5 a Care se referă la copți (1). 6 a Care este specific copților (1).

copt2, coáptă a [At: MARDARIE, L. 4458 / Pl: ~pți, coápte / E: ml coctus] 1 (D. alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat. 2 (Fam; îlav) ~necopt Cu orice preț Si: neapărat, necondiționat. 3 (Rar; d. materii argiloase) Ars în cuptor. 4 (D. lemn) Înnegrit. 5 (D. fructe, plante) Ajuns la deplină maturitate sub acțiunea luminii, a soarelui, a ploii etc. 6 (Mai ales d. fructe) Bun de mâncat. 7 (Îe) A se uita la cineva ca la un cireș ~ A avea o mare admirație pentru cineva. 8 (Îe) Pică de copt Excesiv de copt. 9 (Fig; îae) Care întrece măsura obișnuită Si: culmea, formidabil. 10 (Rar; d. gândaci) Ajuns la stadiul dezvoltării complete. 11 (Fig; d. om, vârsta, mintea lui etc.) Ajuns la maturitate Si: matur. 12 (Fig; d. om) Cu experiență. 13 (Îe) A fi ~ la os A fi bătrân. 14 (Fig; îae) A fi trecut prin multe. 15 (Fig; d. om și acțiunile lui) Care e gata, bun de... 16 (Fig; d. porci puși la îngrășat) Bun de tăiat. 17 (D. o rană, bubă etc.) Care a făcut puroi. 18 (D. om; îe) A ședea ca o bubă coaptă A fi gata să izbucnească. 19 (Fig; d. om; îe) A fi bubă coaptă A fi supărăcios, pus pe ceartă. 20 (Îe) A umbla cu (sau pe lângă) cineva ca cu (sau ca pe lângă) o bubă coaptă A se purta cu cineva cu grijă, pentru a nu-l supăra. 21 (Îae) A menaja. 22 (Îe) (A fi) bolnav ~ (A fi) foarte bolnav 23 (Îe) (A fi) răcit ~ sau ~ de răcit (A fi) foarte răcit. 24 (D. lemn, pânză etc.) Care este prea uscat sau putrezit din cauza soarelui.

copt1 sn [At: PANN, P. V. II, 106 / Pl: ~uri / E: coace] 1 Coacere. 2 Timp când se coc fructele sau grânele. 3 (Îe) A da în (sau spre) ~ sau în vremea ~ului A începe să se coacă Si: a se pârgui. 4 (Fig; d. o rană, bubă etc.; îae) A face puroi.

COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte.

COPT1 s. n. Faptul de a (se) coace.Expr. A da în copt = a începe sa se coacă, a se pârgui. – V. coace.

COPT2, COAPTĂ, copți, coapte, adj. I. 1. (Despre alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mâncat. ◊ Expr. (Fam.) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat. ◊ Expr. Pică de coaptă! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) (fig.) întrece măsura obișnuită, formidabil, culmea! II. Fig. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)... 2. (Despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) Matur, deplin dezvoltat. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. – Lat. coctus.

COPT1 s. n. Faptul de a (se) coace. Se apropie coptul cireșelor.Expr. A da în copt = a) a începe să se coacă, a se pîrgui. Cînd holda începe să se îngălbenească, se zice că dă în copt, dă în pîrg. PAMFILE, A. R. 115. Vezi d-ta, colo departe, niște lanuri frumoase de grîu care dă în copt? CREANGĂ, P. 155; b) (despre o rană) a face puroi.

COPT2, COÁPTĂ, copți, coapte, adj. I. (în opoziție cu crud) 1. (Despre alimente nelichide) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acțiunii focului pentru a putea fi mîncat. Pîine coaptă.Expr. (Familiar) Mort-copt = cu orice preț, necondiționat, neapărat, în orice caz. Împăratul... dete poruncă ca, mort-copt, să facă ce-o ști el și să-i aducă mere de aur. ISPIRESCU, U. 59. ♦ (Despre lemne) Prea uscat, vechi, răscopt. 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare, la maturitate, sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mîncat. Pe dealuri, în coapte podgorii... Se-ngînă, departe, prigorii. CAZIMIR, L. U. 15. Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. Iarba coaptă strălucește, ea se clatină la vînt, Și-a ei umbră lin se mișcă în dungi negre pe pămînt. ALECSANDRI, O. 182. ◊ Expr. (Familiar) Pică de coaptă = e de necrezut! e culmea! Toate au fost cum au fost, dar asta pică de coaptă! CREANGĂ, P. 125. II. 1. (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de... ), potrivit (să... ), pregătit (pentru...). Condițiunile generale prielnice luptei cooperatiste erau coapte. SAHIA, U.R.S.S. 202. 2. (Despre oameni sau despre mintea lor) Matur, pe deplin dezvoltat. Anii prefac copilul nebunatic în omul cu mintea coaptă. RUSSO, O. 68. El e mare, căci e domn, Dar cît e de domn și mare Minte coaptă încă n-are! ALECSANDRI, P. P. 209. III. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și e gata să spargă.

COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte)

COPT coáptă (copți, coápte) 1) (despre alimente) Care este pregătit pentru mâncare prin încălzirea în cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns în ultima fază de dezvoltare naturală; bun pentru consum. Măr ~. Cireșe coapte.Mort-~ în orice condiții; cu orice preț. 3) fig. (despre oameni) Care are suficientă experiență de viață; ajuns la maturitate; matur. ◊ Om ~ la minte om cu bună judecată; om serios. 4) (despre stări de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns în faza superioară de dezvoltare. 5) (despre abcese) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. /<lat. coctus

copt a. 1. gătit la cuptor; 2. fiert, prăjit: ou copt; 3. se zice despre roadele pământului gata de a fi culese sau mâncate: poame coapte; 4. gata de a se sparge: bubă coaptă; 5. fig. ajuns la deplină desvoltare (fizică sau morală): om copt, dela 30-60 de ani: minte coaptă, judecată solidă. ║ n. coacere: grâul începe a da în copt.

1) copt n., pl. urĭ. Coacere repetată la foc: coptu pîniĭ. Coacere repetată la soare: grîu începe a da în copt.

2) cópt, coáptă adj. (d. coc). Preparat la foc: pîne coaptă, oŭ copt, mere coapte. Matur, copt de soare: mere coapte. Fig. Maĭ înaintat în etate: om copt. Serios, solid: minte coaptă. Prăpădit de boală: e copt, săracu! Bubă coaptă, gata să se spargă. Fig. Om supărăcĭos: Ce bubă coaptă acest copil: plînge îndată!

COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii în cuptor pentru a deveni bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii din cuptor. 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. Intranz. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Lat. pop. cocere (= coquere).

coáce [At: (a. 1560) CUV. D. BĂTR. I, 10 /II / Pzi: coc / E: ml cocere] 1-2 vtr A (se) supune un aliment acțiunii căldurii (în cuptor) pentru a-l face bun de mâncat. 3 vt (Trs) A prăji alimente date prin pesmet. 4-5 (Îe) A i-o ~ sau, înv, a-i ~ turta A pregăti cuiva o neplăcere sau pieirea. 6 (Îae) A încerca să-i facă rău cuiva. 7 (Îae) A-i întinde cuiva o cursă. 8 (Înv; îe) A " pe cineva A pândi pe cineva pentru a se răzbuna. 9 (Înv; îe) A ~ pe cineva la inimă A dori răul cuiva. 10 (Înv; îe) A aștepta (sau a lăsa) până se ~ pietroiul A nu mai rămâne nici o speranță. 11 vta (Înv; îe) A mai gusta până s-o ~ A avea răbdare. 12 vr (D. alimente) A deveni bun de mâncat sub acțiunea căldurii (din cuptor). 13 vr (D. fructe, plante etc.) A ajunge la maturitate (devenind bun de mâncat) sub acțiunea soarelui. 14 vr (D. plante) A ajunge să aibă sămânța formată. 15 vr (Îrg; îe) Se ~-pălește A se pârgui. 16 vt (C.i. soarele sau căldura) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate. 17 vr (Fig; d. oameni) A se maturiza. 18 vr (Fig; d. oameni) A se forma din punct de vedere intelectual, psihic etc. 19 vr (Fig; d. oameni) A îmbătrâni. 20 vr (Fig; d. ființe) A se înnăbuși de căldură. 21-22 vtr (D. bube, inflamații, pex, d. părți ale corpului) A (se) face puroi. 23-24 vtr (D. cărămidă) A (se) arde. 25-26 vtr (D. tort) A (se) opări. 27 vt (C.i. focul) A arde ceva. 28 vt (Fig; c.i. senzații) A chinui. 29 vta (Fig) A plănui (în mod răuvoitor). 30 vt (Pex; fig) A urzi. 31 vr (Îrg; d. gândaci) A ajunge la maturitate. 32 vr (îrg; d. porci) A se îngrășa peste măsură. 33 vi (Reg) A dormi foarte mult. 34 vr (D. oameni) A lenevi la soare. 35 vr (D. sâni) A se inflama în lipsa alăptării. 36 vr (Îvp; d. oi) A se îmbolnăvi de plămâni. 37 vr (D. materiale) A se deteriora sub acțiunea soarelui, a timpului, intemperiilor etc.

cóptă sf [At: LB / V: cóftă / Pl: ~te / E: nct] (Reg) 1 Gaură făcută de apă în țărmul râurilor, lacurilor unde se retrage șarpele, racul sau păstrăvul. 2 Scobitură de pe un mormânt. 3 (Îf coftă) Scobitură.

COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).

COÁCE, coc, vb. III. I. Tranz. 1. A supune un lucru comestibil la acțiunea căldurii în cuptor (sau în țest, pe jar, în spuză), spre a-l face bun de mîncat. V. frige, prăji. Preacuviosul cocea oul la lumînare ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P, 111. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Expr. Ai-o coace sau a-i coace (cuiva) turta = a-i pune cuiva gînd rău; a-i întinde o cursă. Ei lasă tu, meștere papagal, că ți-o coc eu ție. SADOVEANU, D. P. 42. Nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gînd să i-o coacă. ISPIRESCU, L. 247. Pasămite, frații mei îmi cocea turta. ISPIRESCU, L. 303. ♦ Refl. (Despre lucruri de mîncat) A se face bun de mîncat prin acțiunea căldurii din cuptor (sau din țest, din spuză). Am pus turta în foc, să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre o durere, o senzație, mai ales despre sete) A arde, a chinui. Nu mai poți de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat? RETEGANUL, P. III 46. Ori încotro s-o întoarce, Tot plînge și lăcrămi stoarce, Focul inimioara-i coace. TEODORESCU, P. P. 285. 3. Fig. A pune ceva la cale, a urzi. Nu spunea nimic, dar de mult cocea în minte un plan dușmănos. ♦ (Rar, despre oameni) A pîndi pe cineva spre a se răzbuna, a-i purta sîmbetele. Ah! înșelătorul, cum m-a amăgit, zicea Păcală. Ei! da-l voi coace eu! ȘEZ. III 131. II. Refl. 1. (Despre fructe, semințe și plante) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii continue a soarelui; a ajunge să fie bun de mîncat; (despre flori, iarbă, fin) a ajunge să aibă sămînța formată. Pe vremea ciupercilor, Cînd se coc cireșele... ȘEZ. I 49. Busuioace, nu te-ai coace, Și sămînță n-ai mai face, Că din sămîncioara ta S-o scociorît dragostea. ȘEZ. I 112. ◊ Fig. Este în floarea tinereții, tocmai cînd se coace talentul. CARAGIALE, O. III 210. Soacră, soacră, poamă acră! De te-ai coace cît te-ai coace. Dulce tot nu te-i mai face. CREANGĂ, P. 10. ◊ Expr. Se coace-pălește = dă în copt, se înroșește abia, începe a se coace la suprafață, se pîrguiește. La vro două locuri din sat, era cîte un cireș văratic: care se cocea-pălea de duminica-mare. CREANGĂ, A. 47. ♦ Tranz. (Subiectul este soarele sau căldura; cu privire la plante sau la fructele lor) A face să ajungă la maturitate, să fie bun de mîncat, să dea sămînță. Razele cele din soare coc a țarinei cîmpii. CONACHI, P. 291. ◊ Fig. Trandafir cu trei boboci, Ce cu foc din ochi îl coci. TEODORESCU, P. P. 326. ◊ (Rar, subiectul este pomul) Nalt e mărul pin’ la cer, Cu coaja de argințel... Mere face, Nu le coace. TEODORESCU, P. P. 81. 2. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi, a fi-gata să spargă. Buba cap nu face, Pînă nu să coace. PANN, P. V. I 60. ◊ Intranz. Îmi coace un deget. 3. Fig. A căpăta, prin dezvoltare, forma definitivă, a ajunge la maturitare. Deci a rămas răgaz ca toată învățătura să se coacă în mintea și în sufletul ucenicului. SADOVEANU, D. P. 22. 4. Fig. A ajunge la anii maturității, a se maturiza, a-i veni mintea la cap. E tînăr și s-o mai face, Tigva de i să va coace. PANN, P. V. I 80. 5. A se încinge de căldură, a se înăbuși de căldură; a sta lungit lenevind la căldura soarelui. Cînd mă urcam pe casă să mă coc la soare și să văd omenirea de sus, aveam perspectiva haotică a triajului B. M. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13.

A COÁCE coc 1. tranz. 1) (alimente) A prepara prin supunere la acțiunea unei temperaturi înalte (în cuptor). ~ plăcinte. ~ mere. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a urzi; a țese; a unelti. ◊ A-i ~ cuiva turta a încerca să-i facă cuiva pe neașteptate un rău. 2. intranz. (despre răni, abcese) A face puroi; a colecta. /<lat. cocere

A SE COÁCE mă coc intranz. 1) (despre plante, fructe, semințe) A ajunge la maturitate (devenind bun pentru recoltare). 2) fig. (despre persoane) A ajunge în faza de dezvoltare completă; a deveni matur; a se maturiza. 3) (despre ființe) A se înfierbânta tare (de căldură). /<lat. cocere

coace v. 1. a găti la foc de ale mâncărli sau altele: a coace pâine; 2. a fierbe sau prăji: a coace un ou, un măr; 3. a pârgui: soarele coace porumbul; 4. a face puroiu, a sparge (de o bubă): a o coace cuiva, a-i plăti cu aceeaș monedă. [Lat. COQUERE].

Copți m. pl. numele creștinilor din Egipt.

2) coc, copt, a coáce v. tr. (lat. cóquere [din pŏquere], pop. cŏcere, rudă cu vgr. pépto, germ. backen, vsl. pešti-pekon; it. cuócere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucină, pepene, precoce, becer, pecie.Coc, cocĭ, coace, coacem, coacețĭ, coc; să coacă; să coacem, să coacețĭ; copseĭ, copseșĭ, coapse, coapserăm, coapserățĭ, coapseră; copsesem). Prepar unele mîncărĭ la foc: a coace pîne, plăcintă, mere, castane. Aduc în stare matură, vorbind de fructe: soarele coace grînele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroĭ. Ĭ-o coc eŭ, îĭ prepar (clocesc) eŭ ceva, am să mă răzbun. V. refl. Devin copt: pînea s’a copt (la foc), grîu s’a copt (la soare). M’am copt de căldură, am suferit mare căldură. Buba s’a copt, a ajuns aproape să se spargă, s’a spart.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+copt2 adj. m., pl. copți; f. coaptă, pl. coapte

copt2 (acțiune) s. n., pl. copturi

copt1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. coptă, pl. copte

copt (acțiunea) s. n., pl. cópturi

copt (nume de locuitor) s. m., adj. m., pl. copți; f. sg. cóptă, g.-d. art. cóptei, pl. cópte

coace (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coacem, imperf. 3 sg. cocea, perf. s. 1 sg. copsei, 1 pl. coapserăm; conj. prez. 3 să coacă; imper. 2 sg. coace; ger. cocând; part. copt

*coptă (limbă) s. f., g.-d. art. coptei

coáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coc, 1 pl. coácem, imperf. 3 sg. coceá, perf. s. 1 sg. copséi, 1 pl. coápserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. coácă; imper. 2 sg. coáce; ger. cocând; part. copt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COÁCE vb. 1. a se încinge, a se înfierbânta. (Se ~ stând lângă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

COACE vb. 1. a se încinge, a se înfierbînta. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 2. a fierbe, a opări. (~ firele de tort.) 3. (MED.) a colecta. (Buba începe să ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coáce (cóc, cópt), vb.1. A supune un aliment la acțiunea căldurii. – 2. A găti înăbușit. – 3. A fierbe puțin. – 4. A opări, a pîrli. – 5. A arde, a prelucra prin foc (cărămizi, porțelan etc.). – 6. Despre fructe și plante, a ajunge la maturitate. – 7. Despre inflamații, a face puroi. – 8. A deveni matur, chibzuit. – 9. A albi lîna cu cenușă. – 10. A urzi, a pune la cale, mai ales planuri de răzbunare. – 11. Despre lemn, a se încinge. – Mr., megl. coc, cops, istr. coc. Lat. cŏcĕre, forma populară de la cŏquĕre (Pușcariu 390; Candrea-Dens., 370; REW 2212; DAR), cf. it. cu(o)cere, prov., port. cozer, fr. cuire, sp. cocer. Sensul „a ajunge la maturitate” apare în unele dialecte it., cf. calabr. cottu „matur”. – Der. cocător, s. m. (ajutor de brutar); cocător, s. n. (cuptor pentru copt pîine de casă); copt, s. n. (maturitate; acțiunea de a coace); cocăt, s. n. (zăduf, dogoare); cocări, vb. (a coace); cocărit, s. n. (dijmă de porumb); răscoace (var. înv. scoace), vb. (a arde, a face puroi, o inflamație), format cu pref. răs- (după Candrea-Dens., 372-3, din lat. *excocere și *re-excocere); răscopt, adj. (Arg., ramolit, decrepit); necopt, (crud, verde; imatur). Cf. coptură, cuptor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COÁCE vb. III. În gastronomie, mod de a prepara un aliment prin expunere la radiații calorice într-un cuptor (electric, cu gaz, cu convecție, la rotisor, cu microunde), în urma căreia acesta apare acoperit de o crustă (excepție la microunde); în limbaj comun se aplică, mai ales, la alimentele făcute din aluat: a coace pâine, prăjituri, cozonac etc.; anumite alimente se pot coace și în sau sub cenușă (cartofi, castane).

CÓPTĂ s. f. (< fr. copte): fază a limbii egiptene vorbite, derivată din vechea egipteană, folosită de masele populare indigene ale Egiptului, începând cu secolul al III-lea e. n., după instaurarea creștinismului. C. a fost notată cu alfabet grecesc. Începând cu secolul al VII-lea e. n., a început concurența dintre ea și arabă, pierzând mereu teren în fața acesteia și folosindu-se doar ca limbă a cultului creștin până în secolul al XVII-lea, când devine limbă moartă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COPT2, -Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat, după creștinare, populației indigene a Egiptului, care, neacceptînd dogma Conciliului de la Calcedon (451) de condamnare a monofizitismului, s-a separat de Biserica oficială formînd Biserica c., azi cea mai importantă comunitate creștină din interiorul lumii islamice, numărînd în prezent c. 4 mil. de membri. 2 Adj. Care aparține copților2 (1), care se referă la copți. ◊ Crucea c. = cruce adoptată și folosită în Biserica c., compusă din litera grecească T(tau) și o buclă așezată peste aceasta; reprezintă vechiul simbol hieroglific egiptean al vieții (ankh). ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită pînă în sec. 17. Scrierea coptă a folosit alfabetul grec și unele semne (șapte) din demotică (scriere egipteană populară).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a le da coapte expr. (intl.) 1. a comunica vești proaste. 2. a fi informator. 3. a spune adevărul (anchetatorilor).

mort copt expr. cu orice preț, neapărat; obligatoriu.

vorbe coapte expr. (intl.) 1. vești, noutăți. 2. trădare, delațiune.

Intrare: copt (acțiune)
copt3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copt
  • coptul
  • coptu‑
plural
  • copturi
  • copturile
genitiv-dativ singular
  • copt
  • coptului
plural
  • copturi
  • copturilor
vocativ singular
plural
Intrare: copt (al copților)
copt1 (adj. (copți)) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copt
  • coptul
  • coptu‑
  • coptă
  • copta
plural
  • copți
  • copții
  • copte
  • coptele
genitiv-dativ singular
  • copt
  • coptului
  • copte
  • coptei
plural
  • copți
  • copților
  • copte
  • coptelor
vocativ singular
plural
Intrare: copt (rezultat)
copt4 (adj. (coace)) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copt
  • coptul
  • coptu‑
  • coaptă
  • coapta
plural
  • copți
  • copții
  • coapte
  • coaptele
genitiv-dativ singular
  • copt
  • coptului
  • coapte
  • coaptei
plural
  • copți
  • copților
  • coapte
  • coaptelor
vocativ singular
plural
Intrare: copt (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copt
  • coptul
  • coptu‑
plural
  • copți
  • copții
genitiv-dativ singular
  • copt
  • coptului
plural
  • copți
  • copților
vocativ singular
  • coptule
  • copte
plural
  • copților
Intrare: coace (vb.)
verb (VT661)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coace
  • coacere
  • copt
  • coptu‑
  • cocând
  • cocându‑
singular plural
  • coace
  • coaceți
  • coceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coc
(să)
  • coc
  • coceam
  • copsei
  • copsesem
a II-a (tu)
  • coci
(să)
  • coci
  • coceai
  • copseși
  • copseseși
a III-a (el, ea)
  • coace
(să)
  • coa
  • cocea
  • coapse
  • copsese
plural I (noi)
  • coacem
(să)
  • coacem
  • coceam
  • coapserăm
  • copseserăm
  • copsesem
a II-a (voi)
  • coaceți
(să)
  • coaceți
  • coceați
  • coapserăți
  • copseserăți
  • copseseți
a III-a (ei, ele)
  • coc
(să)
  • coa
  • coceau
  • coapseră
  • copseseră
verb (VT661)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acoace
  • acoacere
  • acopt
  • acoptu‑
  • acocând
  • acocându‑
singular plural
  • acoace
  • acoaceți
  • acoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acoc
(să)
  • acoc
  • acoceam
  • acopsei
  • acopsesem
a II-a (tu)
  • acoci
(să)
  • acoci
  • acoceai
  • acopseși
  • acopseseși
a III-a (el, ea)
  • acoace
(să)
  • acoa
  • acocea
  • acoapse
  • acopsese
plural I (noi)
  • acoacem
(să)
  • acoacem
  • acoceam
  • acoapserăm
  • acopseserăm
  • acopsesem
a II-a (voi)
  • acoaceți
(să)
  • acoaceți
  • acoceați
  • acoapserăți
  • acopseserăți
  • acopseseți
a III-a (ei, ele)
  • acoc
(să)
  • acoa
  • acoceau
  • acoapseră
  • acopseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copt, copturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) coace. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se apropie coptul cireșelor. DLRLC
    • chat_bubble A da în copt = a începe să se coacă, a se pârgui. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pârgui
      • format_quote Cînd holda începe să se îngălbenească, se zice că dă în copt, dă în pîrg. PAMFILE, A. R. 115. DLRLC
      • format_quote Vezi d-ta, colo departe, niște lanuri frumoase de grîu care dă în copt? CREANGĂ, P. 155. DLRLC
    • chat_bubble A da în copt = (despre o rană) a face puroi. DLRLC
etimologie:
  • vezi coace DEX '09

copt, coptăadjectiv

etimologie:

copt, copțisubstantiv masculin
coptă, coptesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Populația indigenă a Egiptului, după creștinare. DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care face parte din această populație. DEX '09
      • diferențiere Individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. MDN '00
    • 1.2. Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. DEX '09
etimologie:

copt, coaptăadjectiv

  • 1. (Despre alimente) Care a fost supus (fară apă sau alt lichid) acțiunii indirecte a focului pentru a putea fi mâncat. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Pâine coaptă. DLRLC
    • chat_bubble familiar Mort-copt = cu orice preț, în orice caz. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Împăratul... dete poruncă ca, mort-copt, să facă ce-o ști el și să-i aducă mere de aur. ISPIRESCU, U. 59. DLRLC
  • 2. (Despre fructe și plante) Ajuns la deplină dezvoltare, la maturitate, sub acțiunea unor condiții naturale; bun de mâncat. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe dealuri, în coapte podgorii... Se-ngînă, departe, prigorii. CAZIMIR, L. U. 15. DLRLC
    • format_quote Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. DLRLC
    • format_quote Iarba coaptă strălucește, ea se clatină la vînt, Și-a ei umbră lin se mișcă în dungi negre pe pămînt. ALECSANDRI, O. 182. DLRLC
    • chat_bubble Pică de coaptă! = excesiv de copt, foarte copt. DEX '09
    • chat_bubble figurat familiar Pică de coaptă! = întrece măsura obișnuită, culmea! DEX '09 DLRLC
      sinonime: formidabil
      • format_quote Toate au fost cum au fost, dar asta pică de coaptă! CREANGĂ, P. 125. DLRLC
  • 3. figurat (Despre acțiuni, situații, condiții etc.) Care e gata, bun (de)..., potrivit (să)..., pregătit (pentru)... DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Condițiunile generale prielnice luptei cooperatiste erau coapte. SAHIA, U.R.S.S. 202. DLRLC
  • 4. figurat (Despre oameni sau despre mintea, gândurile lor) Deplin dezvoltat. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: matur
    • format_quote Anii prefac copilul nebunatic în omul cu mintea coaptă. RUSSO, O. 68. DLRLC
    • format_quote El e mare, căci e domn, Dar cît e de domn și mare Minte coaptă încă n-are! ALECSANDRI, P. P. 209. DLRLC
    • chat_bubble Om copt la minte = om cu bună judecată; om serios. NODEX
  • 5. (Despre abcese, bube etc.) Care a făcut puroi și este gata să se spargă. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:

coace, cocverb

  • 1. tranzitiv A supune un aliment la acțiunea căldurii în cuptor pentru a deveni bun de mâncat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Preacuviosul cocea oul la lumînare ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P, 111. DLRLC
    • format_quote Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii din cuptor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am pus turta în foc, să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
      • format_quote Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • chat_bubble A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ei lasă tu, meștere papagal, că ți-o coc eu ție. SADOVEANU, D. P. 42. DLRLC
      • format_quote Nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gînd să i-o coacă. ISPIRESCU, L. 247. DLRLC
      • format_quote Pasămite, frații mei îmi cocea turta. ISPIRESCU, L. 303. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Despre o durere, o senzație, mai ales despre sete: arde, chinui. DLRLC
    • format_quote Nu mai poți de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat? RETEGANUL, P. III 46. DLRLC
    • format_quote Ori încotro s-o întoarce, Tot plînge și lăcrămi stoarce, Focul inimioara-i coace. TEODORESCU, P. P. 285. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe vremea ciupercilor, Cînd se coc cireșele... ȘEZ. I 49. DLRLC
    • format_quote Busuioace, nu te-ai coace, Și sămînță n-ai mai face, Că din sămîncioara ta S-o scociorît dragostea. ȘEZ. I 112. DLRLC
    • format_quote figurat Este în floarea tinereții, tocmai cînd se coace talentul. CARAGIALE, O. III 210. DLRLC
    • format_quote figurat Soacră, soacră, poamă acră! De te-ai coace cît te-ai coace. Dulce tot nu te-i mai face. CREANGĂ, P. 10. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Razele cele din soare coc a țarinei cîmpii. CONACHI, P. 291. DLRLC
      • format_quote figurat Trandafir cu trei boboci, Ce cu foc din ochi îl coci. TEODORESCU, P. P. 326. DLRLC
      • format_quote rar Nalt e mărul pîn’ la cer, Cu coaja de argințel... Mere face, Nu le coace. TEODORESCU, P. P. 81. DLRLC
    • 3.2. figurat (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: maturiza
      • format_quote Deci a rămas răgaz ca toată învățătura să se coacă în mintea și în sufletul ucenicului. SADOVEANU, D. P. 22. DLRLC
      • format_quote E tînăr și s-o mai face, Tigva de i să va coace. PANN, P. V. I 80. DLRLC
    • chat_bubble Se coace-pălește = dă în copt, se înroșește abia, începe a se coace la suprafață, se pârguiește. DLRLC
      • format_quote La vro două locuri din sat, era cîte un cireș văratic: care se cocea-pălea de duminica-mare. CREANGĂ, A. 47. DLRLC
  • 4. reflexiv figurat (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură; a sta lungit lenevind la căldura soarelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd mă urcam pe casă să mă coc la soare și să văd omenirea de sus, aveam perspectiva haotică a triajului B. M. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu spunea nimic, dar de mult cocea în minte un plan dușmănos. DLRLC
    • 5.1. rar (Despre oameni) A pândi pe cineva spre a se răzbuna, a-i purta sâmbetele. DLRLC
      • format_quote Ah! înșelătorul, cum m-a amăgit, zicea Păcală. Ei! da-l voi coace eu! ȘEZ. III 131. DLRLC
  • 6. intranzitiv (Despre bube și inflamații, prin extensiune despre părți ale corpului) A face puroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Buba cap nu face, Pînă nu să coace. PANN, P. V. I 60. DLRLC
    • format_quote Îmi coace un deget. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.