13 definiții pentru copt (al copților)
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populația indigenă a Egiptului, după creștinare; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. – Din fr. copte.
copt3, coptă [At: GHICA, S. 307 / Pl: ~pți, ~e / E: fr copte, it copto] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Egiptului, după creștinare. 3 sf Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți (1) ca limbă de cult. 4 a Care aparține copților (1). 5 a Care se referă la copți (1). 6 a Care este specific copților (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coptă sf [At: LB / V: coftă / Pl: ~te / E: nct] (Reg) 1 Gaură făcută de apă în țărmul râurilor, lacurilor unde se retrage șarpele, racul sau păstrăvul. 2 Scobitură de pe un mormânt. 3 (Îf coftă) Scobitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Copți m. pl. numele creștinilor din Egipt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
copt3 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. coptă, pl. copte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
copt1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. coptă, pl. copte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
copt (nume de locuitor) s. m., adj. m., pl. copți; f. sg. coptă, g.-d. art. coptei, pl. copte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coptă (limbă) s. f., g.-d. art. coptei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*coptă (limbă) s. f., g.-d. art. coptei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
COPTĂ s. f. (< fr. copte): fază a limbii egiptene vorbite, derivată din vechea egipteană, folosită de masele populare indigene ale Egiptului, începând cu secolul al III-lea e. n., după instaurarea creștinismului. C. a fost notată cu alfabet grecesc. Începând cu secolul al VII-lea e. n., a început concurența dintre ea și arabă, pierzând mereu teren în fața acesteia și folosindu-se doar ca limbă a cultului creștin până în secolul al XVII-lea, când devine limbă moartă.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COPT2, -Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat, după creștinare, populației indigene a Egiptului, care, neacceptînd dogma Conciliului de la Calcedon (451) de condamnare a monofizitismului, s-a separat de Biserica oficială formînd Biserica c., azi cea mai importantă comunitate creștină din interiorul lumii islamice, numărînd în prezent c. 4 mil. de membri. 2 Adj. Care aparține copților2 (1), care se referă la copți. ◊ Crucea c. = cruce adoptată și folosită în Biserica c., compusă din litera grecească T(tau) și o buclă așezată peste aceasta; reprezintă vechiul simbol hieroglific egiptean al vieții (ankh). ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită pînă în sec. 17. Scrierea coptă a folosit alfabetul grec și unele semne (șapte) din demotică (scriere egipteană populară).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
copt, coptăadjectiv
-
- 1.1. Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în secolul XVII. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- copte DEX '09 MDN '00