COACE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor), spre a-l face bun de mîncat. ♦ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a-i pune cuiva gînd rău; a-i întinde o cursă. ♦ Refl. (Despre lucruri de mîncare) A deveni bun de mîncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre persoane) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 3. Tranz. Fig. (Despre suferințe, senzații) A arde, a chinui. Te coace setea, ori ce te-a apucat ? (RETEGANUL). 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. Refl. (Despre fructe, semințe și plante) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii continue a soarelui; a deveni bun de mîncat; (despre flori, iarbă, fîn) a ajunge să aibă sămînța formată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele să ajungă la maturitate etc., să fie bune de mîncat, să dea sămînță. 6. Intranz. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi, a fi gata să spargă. 7. Refl. Fig. (Despre persoane) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. – Lat. cocere (= coquere).