8 definiții pentru copt (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copt3, coptă [At: GHICA, S. 307 / Pl: ~pți, ~e / E: fr copte, it copto] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Egiptului, după creștinare. 3 sf Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți (1) ca limbă de cult. 4 a Care aparține copților (1). 5 a Care se referă la copți (1). 6 a Care este specific copților (1).

COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populația indigenă a Egiptului, după creștinare; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. – Din fr. copte.

COPT3, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților3 (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți3 (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte.

COPT, -Ă adj., s. m. f. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul. ◊ (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII. (< fr. copte)

Copți m. pl. numele creștinilor din Egipt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copt1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. copți; adj. f., s. f. cóptă, pl. cópte

copt (nume de locuitor) s. m., adj. m., pl. copți; f. sg. cóptă, g.-d. art. cóptei, pl. cópte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COPT2, -Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat, după creștinare, populației indigene a Egiptului, care, neacceptînd dogma Conciliului de la Calcedon (451) de condamnare a monofizitismului, s-a separat de Biserica oficială formînd Biserica c., azi cea mai importantă comunitate creștină din interiorul lumii islamice, numărînd în prezent c. 4 mil. de membri. 2 Adj. Care aparține copților2 (1), care se referă la copți. ◊ Crucea c. = cruce adoptată și folosită în Biserica c., compusă din litera grecească T(tau) și o buclă așezată peste aceasta; reprezintă vechiul simbol hieroglific egiptean al vieții (ankh). ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia afro-asiatică, ramura egipteană, folosită de copți ca limbă de cult și vorbită pînă în sec. 17. Scrierea coptă a folosit alfabetul grec și unele semne (șapte) din demotică (scriere egipteană populară).

Intrare: copt (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copt
  • coptul
  • coptu‑
plural
  • copți
  • copții
genitiv-dativ singular
  • copt
  • coptului
plural
  • copți
  • copților
vocativ singular
  • coptule
  • copte
plural
  • copților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copt, -ă (persoană) copt coptă

  • 1. (la) plural Populația indigenă a Egiptului, după creștinare.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care face parte din această populație.
      surse: DEX '09
      • diferențiere Individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul.
        surse: MDN '00
    • 1.2. Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia.
      surse: DEX '09

etimologie: