2 intrări

70 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

COPÍL1, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ◊ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugar. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ◊ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ◊ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil.

copi sn [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86 / Pl: ~uri / E: ngr ϰοπιξ, -ιδοξ] (Înv) Copie.

cópie3 sf [At: POPA DIN VINȚ, ap. GCR I, 244/7 / Pl: ~ii / E: vsl копие] Cuțit cu două tăișuri, folosit în biserică la tăiatul prescurii.

cópie2 sf [At: P. MAIOR, IST. 237/6 / Pl: ~ii și ~ / E: lat copia] (Trs) 1 Mulțime. 2 Turmă.

cópie1 sf [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 53/21 / Pl: ~ii / E: fr copie, lat copia] 1 Reproducere exactă a unui text, opere de artă, imagini fotografice etc. Si: duplicat, plastografie. 2 (Prt) Imitație fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3 Înscris care reproduce exact conținutul unui alt înscris, constând un act juridic. 4 (Îs) ~ legalizată Copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. 5 (Corn; îs) ~ de scrisori sau carte de ~ii Copier.

copil1 sm [At: PRAV. 675 / V: (înv) cupi~ / A: copil / Pl: ~ii / E: cf alb kopil] 1 Băiat sau fată în primii ani ai vieții, până la adolescență. 2 (Îs) ~ de școală Elev. 3 (Îs) ~ mic sau (pop) de țâță Sugar. 4 (Îs) ~ nenăscut Făt. 5 (Îs) ~ de găsit Copil (1) cu părinți necunoscuți. 6 (Îs) ~ lepădat Copil (1) născut înainte de vreme. 7 (Îas) Copil (1) părăsit de mamă. 8 (Îs) ~ de suflet Copil (1) crescut de părinți adoptivi Si: înfiat. 9 (Îs) ~ de trupă Orfan crescut și educat de o unitate militară. 10 (Îlav) De (mic) ~ Din copilărie. 11 (Îe) A avea ~ii A procrea. 12 (Îe) A face ~ii A naște. 13 (Îe) (A avea) o casă de ~ii A avea o familie foarte numeroasă. 14 (D. bătrâni; îe) A da în mintea (sau în doaga) ~iilor A se ramoli. 15 (Îe) Unde și-a înțărcat dracul ~iii În locuri foarte îndepărtate. 16 (Îs) Răul sau boala ~iilor Epilepsie. 17 Fiu. 18 Fiică. 19 (Îs) ~ legitim sau natural Copil (1) născut în cadrul căsătoriei. 20 (Îs) ~ nelegitim (sau, pop) de lele, de pripas, de căpătat, din tichere Copil (1) născut în afara căsătoriei. 21 (Îs) ~ din flori Copil (1) a cărui mamă nu este căsătorită. 22 Tânăr. 23 (Înv; îs) ~ de casă Fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. 24 (Îs) ~ de cor Băiat care ajuta preotul la diferite slujbe sau ceremonii religioase. 25 Persoană mai tânără considerată în raport cu una mai în vârstă. 26 (Fig) Cetățean. 27 Individ. 28 (Fig) Naiv. 29 (Înv) Servitor. 30 (La animale, în basme) Pui.

copil2 sm [At: LM / Pl: ~i / E: cf copil1] 1 (Pop) Lăstar crescut la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2 (Pan) Parte proeminentă a unor obiecte, asemănătoare cu lăstarele care înmuguresc. 3 (Pop) Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii. 4 (Pop) Cârlig mare care ajută la închiderea sau deschiderea porții. 5 (Pop) Fier de la ușă în care cade clanța. 6 (Pop) Parte a osiei care intră în butea unei roți. 7 (Reg; la car; îs) ~ul de sus Cioc. 8 (Reg; la car; îs) ~ul de jos Clenci. 9 (La dulgherie) Colți ai scoabei. 10 Instrument cu care se găuresc lații. 11 (Atm) Omușor.

CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

COPÍL1, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ◊ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugaci. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ◊ Expr. (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ◊ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Cf. alb. kopil.

CÓPIE, copii, s. f. 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text sau a unei opere de artă. Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii.Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. ◊ Fig. Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. 2. (Peiorativ) Imitație servilă și fără valoare, uneori făcută prin mijloace nepermise. – Pronunțat: -pi-e.

COPÍL1, copii, s. m. 1. (Indică o persoană, mai ales în vîrstă fragedă, în raport cu părinții) Fiu, fiică. Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, L. 33. Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul. CREANGĂ, P. 169. Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie! CREANGĂ, P. 289. Cînd l-aude numai dînsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. EMINESCU, O. I 84. Copil legitim v. legitim. Copil nelegitim (sau natural) v. c. Copil adoptiv (sau, popular, de suflet) v. adoptiv.Expr. A face copii = a procrea. Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 2. Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii. ISPIRESCU, L. 11. O casa de copii v. casă. ◊ (Familiar, cuvînt cu care se îndeamnă sau se cheamă animalele) Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii! ALECSANDRI, T. 45. 2. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (pînă la adolescență). Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. Copii eram p-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi. IOSIF, V. 182. Sînt copii, Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. COȘBUC, P. I 224. Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre. CREANGĂ, A. 8. Cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3. Copil de școală (sau, rar, de învățătură) = copil care umblă la școală. Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. ◊ (Popular) Copil de țîță = sugaci. Boala copiilor = epilepsie. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261. ◊ Expr. (Despre bătrîni) A ajunge în mintea copiilor = a-și pierde judecata. (Adjectival, rar) Să mai privesc o dată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut. EMINESCU, O. I 6. 3. Tînăr, adolescent. Arald, copilul rege, uitat-a Universul. EMINESCU, O. I 91. (Alintător) Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. (La vocativ, ca termen de îndemn către prieteni) Beți copii, toți după mine Și-nchinați cupele pline. ALECSANDRI, P. II 48. ◊ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copiii de casă slujeau masa; vînătorii hrăneau focul din preajmă cu, trunchiuri întregi. SADOVEANU, F. J. 366. Cătălin, Viclean copil de casă. EMINESCU, O. I 173. Copii de casă 500. Ei alcătuiau garda dinlăuntru a palatului domnesc. BĂLCESCU, O. I 14. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. Nu fi copil!Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pe oameni. NEGRUZZI, S. I 141.

CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitație servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat. med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].

CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. (< fr. copie, lat. copia)

copíl al străzii sint. s. (în țara noastră, fenomen îngrijorător după dec. ’89) ◊ „În literatura de specialitate, termenul de «copii ai străzii» nu este explicitat foarte clar. Totuși, o delimitare se poate face. Ei sunt aceia care n-au locuință (în unele cazuri nici susținător legal) și trăiesc în locuri publice.” R.l. 15 V 92 p. 3. ◊ „Cea mai nouă metodă de a «produce» bani pentru copiii străzii care controlează zona centrală a Capitalei – Universitate – este homosexualitatea.” R.l. 11 IX 93 p. 5. ◊ „Recent, opt «copii ai străzii» au fost uciși la Rio de Janeiro [...]” R.l. 17 IX 93 p. 11; v. și Ev.z. 12 I 95 p. 4

copíl-actór s. m. Copil care joacă un rol într-un spectacol ◊ Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile.” Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4 (din copil + actor)

copíl-minúne s. m. Copil cu calități deosebite (de obicei artistice) ◊ „Cariera câinilor-vedetă este încă și mai scurtă decât cea a copiilor-minune. Săpt. 1 X 71 p. 12; v. și Cont. 15 I 71 p. 4 (din copil + minune, după fr. enfant prodige [formația aceasta se folosea la începutul anilor ’40 în legătură în special cu actrița copil Shirley Temple]; H. Mirska în SMFC I 172, FC I 32)

copíl-mónstru s. m. Copil născut cu anomalii fizice ◊ „O tânără americană explică ziariștilor situația sa dramatică. Consumând mari doze de «Thalidomidă» în timpul sarcinii, ea este îngrozită la gândul că ar putea da naștere unui copil-monstru. Sc. 18 VIII 62 p. 4; v. și T.N. 48/62 p. 22 (din copil + monstru; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 329)

CÓPIE ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ◊ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitație lipsită de originalitate și de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia

COPÍL ~i m. 1) Băiat (sau fată) în perioada de la naștere până la adolescență. ~ mic. ~ de școală.De mic ~ din copilărie. A ajunge (sau a cădea) în mintea ~ilor a avea manifestări copilărești. ~ de casă fecior de boier care slujea ca paj la curtea domnească sau la un boier mare. ~ de trupă copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 2) Persoană de orice vârstă luată în raport cu părinții săi. 3) fig. Persoană matură care dă dovadă de naivitate și lipsă de experiență. /Cuv. autoht.

còpie f. 1. scrisoare făcută după alta; 2. reproducere exactă a unei opere de artă: copie de pe natură, descrierea unor tipuri cu tendență satirică; 3. text manuscris după care compun tipografii.

còpie f. cuțit de tăiat sf. agneț. [Slav. COPIĬA, suliță].

copil m. 1. băiat sau fată (cu sau fără noțiune de vârstă): copil din flori, bastard; 2. copil până la doisprezece ani: doi copii; 3. urmaș, moștenitor: a murit fără copii; 4. (odinioară) copii de casă, feciori de boieri dați la Curte pe lângă Domn și formând garda interioară a palatului (în număr de 500); 5. (còpil) țâțână de ușă; 6. botul sau ciocul leucei; 7. crăcii sau colțurile scoabei dulgherului. [Vechiu rom. còpil, bastard (și azi în Maramureș), adică copil din flori (în opozițiune cu cocon sau fecior, copil legitim): cel pe va zice că-i copil, neștiind că... l’au făcut adevărat fecior după leage... (Pravila din 1646) = albanez KOPILĬ, slugă, bastard; sensul 5 prezintă o- metaforă curioasă: cele două cârlige mari ale ușii sunt asemănate cu doi feciori (cf. copileț)].

*2) cópie f. (lat. cópia, abundanță, d. co-, împreună, și ops, opis, bogăție; fr. copie; rus. kópiĭa (V. opulent). Reproducerea uneĭ scrierĭ, uneĭ lucrărĭ de artă ș. a. Imitațiune: copia seamănă cu originalu. Manuscript saŭ tipăritură după care lucrează culegătoru tipograf. Copie după (fals de pe) natură, descrierea saŭ pictarea ființelor saŭ lucrurilor din natură. V. suret.

1) cópie f. (vsl. kopiĭe, suliță, din răd. luĭ kopati, a tăĭa, a săpa. V. copcă 2, scopesc). Un fel de cuțit cu doŭă tăișurĭ cu care preutu scoate agnețu din prescură și care simbolizează sulița cu care a fost împuns Hristos.

copíl m., pl. copiĭ, art. copiiĭ (lat. pûpillus, dim. d. pûpus, fem. pûpa, cocă, cocuță, infl. de cocă 1 saŭ de o formă lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopilĭ, pl. kopiĭ, bastard, argat; ngr. kopél, tînăr, băĭat, servitor; vsl. kopilŭ, kopelŭ, bastard; bg. sîrb. kopile, bastard. V. cocă 1 și pupă 2). Vechĭ (pl. și copilĭ). Bastard. Azĭ. Băĭat orĭ fată în primiĭ anĭ aĭ vĭețiĭ; o femeĭe c’un copil în brațe. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevărat, copil legitim. Copil din florĭ, bastard. Copil de țîță, prunc, copil care suge încă. Copiĭ de casă, odinioară, fecĭorĭ de boĭer care eraŭ dațĭ la curtea domnească și formaŭ garda interioară a eĭ, în număr de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilărie; de copil ĭ-a plăcut cartea. Pl. Urmașĭ, descendențĭ (indiferent de etate): a murit fără copiĭ. V. fecĭor, cocon, ghitan, țînc, prichindel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+copil4 (rar) adj. (mai copil)

+copil-minune s. m., pl. copii-minune, art. copiii-minune (desp. -pi-ii-)

+copil-proble s. m., pl. copii-proble, art. copiii-proble (desp. -pi-ii-)

copie (-pi-e) s. f., art. copia (-pi-a), g.-d. art. copiei; pl. copii, art. copiile (-pi-i-)

copil1 (persoană) s. m., pl. copii, art. copiii (-pi-ii)

cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)

copíl (persoană) s. m., pl. copíi, art. copíii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripție, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obținut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitație.

COPÍL s. v. bastard, copil din flori.

COPÍL s. 1. (înv. și pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgâmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți ~.) 2. copil de casă v. paj. 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii!) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Un ~ de bani gata.)

COPIL DE GÁRD s. v. bastard, copil din flori.

COPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripție, (înv.) izvod, prescriitură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obținut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică = fotocopie. 4. imitație, (depr.) pastișă. (~ a stilului unui maestru.)

COPIL s. 1. (înv. și pop.) făt, prunc, (fam.) puradel, zgîmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți ~.) 2. copil de casă = paj, (turcism înv.) icioglan. (~ la curtea unui suveran feudal.) 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, ~ mamii!) 4. băiat, fecior, fiu, (înv. și pop.) făt, (Ban.) cocon. (Un ~ de împărat.) 5. copil din flori = bastard, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. și Maram.) bitang, (prin Maram.) mărăndău, (Transilv., Maram., Bucov. și nordul Mold.) șpur, (înv.) copil. (Avea un ~ și doi copii legitimi.) 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Un ~ de bani gata.)

copil s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.

copil de gard s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cópie (cópii), s. f. – Cuțit cu dublu tăiș, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.

copíe (-íi), s. f.1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).

copíl (-íi), s. m.1. (Înv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiică. – 3. Prunc. – 4. Vlăstar, mlădiță. – 5. Vîrf, sfîrc, capăt. – Mr. cochil „bastard”, cóchilă „fecioară”, megl. cópil „bastard”, cupiláș „flăcău”. Origine necunoscută. S-a răspîndit din rom. în toate celelalte idiomuri balcanice: cf. ngr. ϰόπελος „bastard”, ngr. ϰοπέλι „băiat”, ϰοπέλα „fată”; alb. kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bg. kópele, kópile, kopelák „bastard”; sb. kópile „bastard”, kopilan „flăcău”, v. rus. kopelŭ „bastard”, rut. kopyl, sl. kopilŭ „bastard”, mag. kópé „haimana”, în ngr., bg. și sb. cu un număr de der. locali. Aceste cuvinte nu se explică prin nici o limbă cunoscută, iar răspîndirea lor geografică nu permite să presupunem un punct de plecare diferit de rom., limbă în care, pe de altă parte, o aton și l final (înainte intervocalic) nu permit căutarea unui etimon în fondul lat. ci, cel mult, în cel expresiv. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 181), însă in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi în celelalte regiuni; asupra semantismului, cf. Șeineanu, Semasiol., 200. Admit proveniența din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw. Elem., 10; Miklosich, Etym. Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; cf. Lahovary 325 și Rosetti, II, 115. Încercările făcute pentru a deriva acest cuvînt din lat. par a fi eșuat (de la pūpilus, după Laurian și Scriban, de la *copilis „care servește paharul”, după Meyer 198). Cuvîntul rom. a fost considerat uneori ca der. din ngr. (Cihac, II, 651); din sl. (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din alb. (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvîntul *kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o rădăcină sl. care provine din indoeurop. *(s)kap- „a face” (Mladenov 250); cf. mai multe amănunte în DAR. Nici una din aceste ipoteze nu pare convingătoare, cu atît mai mult, cu cît pare evident că în ngr., sl. și alb. este vorba de cuvinte împrumutate, care rămîn fără explicație, dacă nu se admite originea lor rom. Der. copilă, s. f. (fiică naturală, bastardă; fată, tînără); copileț, s. m. (copil; vlăstar; scăunel cu trei picioare); copilandru, s. m. (tînăr, flăcău); copilări, vb. (a-și petrece anii copilăriei; a da în mintea copiilor); copilărie, s. f. (perioadă a vieții omenești de la naștere pînă la adolescență; faptă, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilăros, adj. (ca un copil); copilăresc, adj. (al copilului, propriu copilului); copilărește, adv. (în felul copiilor); copili, vb. (a tăia lăstarii sau crengile care nu poartă rod, a lăstări); cópilă, s. f. (acțiunea de lăstări porumbul); copilăret (var. copilărime), s. n. (mulțime de copii); copilitură, s. f. (Trans., bastard).[1]

  1. Forma de plural menționată (copii) este valabilă doar pentru sensurile 1-3. Pentru 4. pluralul este copili, iar 5. este s. n. cu plural copile. gall

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuțit cu două tăișuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.

cópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulțime, grămadă, abundență. 2. cârd, turmă.

copíl, copíi, s.m. (înv.) servitor, slujitor, slugă.

cópil, cópii, s.m. – Bastard; copil din flori (din fete fecioare); spuri, măndrâlău[1] (ALRRM, 1969: 199; Papahagi, 1925). Ca nume generic pentru băiat sau fată, în Maramureș se folosește cocon sau prunc. „În prezent, cei doi termeni au devenit regresivi, fiind înlocuiți cu copil, datorită omogenizării limbii române” (Scurtu, 1966: 61). Termen atestat (cu sensul de bastard) și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). ♦ (onom.) Copil, Coptil, nume de familie (85 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Termen autohton, cf. alb. kopil (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu); cf. alb. kopil (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. kópé, gobé, săs. kopil, ucr. kópyu, pol. kopirnak, kopirdan „copil nelegitim”.

  1. Probabil greșeală de culegere. Acest dicționar atestă doar formele mărândắu și mărăndău. — Ladislau Strifler

cópil, cópii, s.m. [cópt’il] – Bastard; copil din flori (din fete fecioare); spuri, măndrâlău[1] (ALR 1969: 199; Papahagi 1925). Ca nume generic pentru băiat sau fată, în Maramureș se folosește cocon sau prunc; „În prezent, cei doi termeni au devenit regresivi, fiind înlocuiți cu copil, datorită omogenizării limbii române” (Scurtu 1966: 61). Termen atestat (cu sensul de bastard) și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Termen autohton, cf. alb. kopil (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983); Cuv. rom. preluat în magh. (kópé, gobé), săs. (kopil), ucr. (kópyu), pol. (kopirnak, kopirdan „copil nelegitim” etc.).

  1. Probabil greșeală de culegere. Acest dicționar atestă doar formele mărândắu și mărăndău. — Ladislau Strifler

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

cópie, copii s. f. Cuțitaș de metal cu două tăișuri, de forma unei sulițe cu vârful în formă de triunghi și cu mâner scurt, terminat printr-o cruce, care se folosește la proscomidie pentru tăierea sfântului agneț și care amintește, prin forma ei, sulița cu care a fost împunsă pe cruce coasta Mântuitorului de către unul dintre ostași. – Din sl. kopile „sabie, lance”.

FONDUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; în engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din țările devastate de război cu alimente, medicamente și îmbrăcăminte. Prin Rezoluția Adunării Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutorare a copiilor a căpătat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat în vigoare convenția asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. același an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de șefi de stat sau de guvern, care adoptă un plan de acțiune în sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat în sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins în 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâtă, ieșită din comun.

MAXIMA DEBETUR PUERO REVERENTIA (lat.) datorăm copilului cel mai mare respect – Iuvenal, „Satirae”, XIV, 4. Părinții își îndeplinesc îndatoririle de educatori ferindu-l pe copil să vadă sau să audă gesturi sau vorbe necuviincioase.

PERSICOS ODI, PUER, APPARATUS (lat.) urăsc, copile, luxul persan – Horațiu, „Ode”, I, 38, 1. Viața simplă și austeră în mijlocul naturii este, spune poetul, singura care îl face pe om fericit.

Ah! Il n’y a plus d’enfants! (fr. „Ah, nu mai există copii!”) – Sînt cuvintele pe care le rostește Argan în piesa Bolnavul închipuit (act. II, sc. 11), după ce încearcă s-o descoase pe fetița Louison, cu privire la comportarea surorii sale. Vorbele acestea ale lui Molière, ca atîtea altele, au trecut repede rampa și s-au instalat pe scena vieții, devenind o expresie în limbajul curent (și nu numai în cel francez). „Ah, nu mai există copii !” se poate exclama ori de cîte ori un copil, prin purtările și judecata lui, depășește limitele obișnuite ale vîrstei și naivității. LIT.

Chague enfant qu’on enseigne est un homme qu’on gagne (fr. „Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l cîștigăm”) – vibrantă pledoarie pentru învățătură, pentru educație, o găsim în culegerea Les guatre vents de l’esprit (Cele patru vînturi ale spiritului: satira, drama, poezia și romanul) de Victor Hugo. Vezi expresia din familia aceleiași idei: litera D – Docendo discitur, ceea ce face dovada că oameni iluștri de pretutindeni și din toate timpurile au prețuit în chip deosebit rolul cărții, însemnătatea învățăturii. LIT.

Enfant terrible (fr. „Copil teribil”) – Pînă acum vreo sută de ani, expresia se referea într-adevăr numai la un copil care, prin indiscrețiile, sinceritatea și candoarea lui, punea părinții în încurcătură față de oaspeți. Dar în urma unui ciclu de desene satirice, publicate, cu larg răsunet, de graficianul francez Paul Gavarni (1804-1866) sub titlul Enfants terribles, acest termen a început să fie aplicat și oamenilor mari care pun pe alții în încurcătură prin ieșiri inoportune, prin voite indiscreții și, în genere, prin manifestări care produc efectul unei „bombe”. De exemplu, G. Panu scrie în Amintiri de la Junimea: „Alexandru Xenopol care intrase la cele dintîi versuri în sală, cu aerul lui de enfant terrible… rupse tăcerea și strigă: - Nu știu, domnilor, dacă dumneavoastră ați înțeles, eu însă n-am înțeles nimic”. Tolstoi, în romanul Ana Karenina, dă aproape o definiție a expresiei: „Era prințesa Meagkaia, vestită prin felul cum știa să se exprime despre orice și poreclită lenfant terrible, pentru că nu ținea seamă de nimic” (partea a Il-a, cap. 6). PLAS.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a duce copiii la piscină expr. (adol.) a se masturba.

a freca buha (ca să faci copii cu pene) expr. (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde vremea de pomană.

a planta copii expr. (adol.) a se masturba.

a-l învăța pe taică-său să facă copii expr. v. a învăța pasărea să zboare.

copiii străzii expr. minori vagabonzi, cel mai adesea organizați în bande.

COPIL aurolac, baboi, borac, broscoi, buflei, căcâcea, ceaușel, coinac, decrețel, gușpan, mânz, mormoloc, mucea, mucos, năpârstoc, patefon, plod, pui de bogdaproste, puradel, puțoi, zgaibă, zgâmbo.

fugi cu ursul, că sperii copiii! expr. pleacă!

halitoare de copii cruzi expr. femeie care practică sexul oral.

PENIS DE COPIL coco, cuc, cuculeț, jurubiță, pulică, puță.

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere

unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului.

Intrare: copie (s.f..)
copie1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: co-pi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copie
  • copia
plural
  • copii
  • copiile
genitiv-dativ singular
  • copii
  • copiei
plural
  • copii
  • copiilor
vocativ singular
plural
Intrare: copil (persoană)
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copil
  • copilul
  • copilu‑
plural
  • copii
  • copiii
genitiv-dativ singular
  • copil
  • copilului
plural
  • copii
  • copiilor
vocativ singular
  • copilule
  • copile
plural
  • copiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copie, copiisubstantiv feminin

  • 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii. DLRLC
    • format_quote Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. DLRLC
    • format_quote figurat Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. DLRLC
  • 2. peiorativ Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. DEX '09 NODEX
    • 3.1. Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. DEX '09 NODEX
  • 4. Copie standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. MDN '00
etimologie:

copil, copiisubstantiv masculin

  • 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). DEX '09 DLRLC NODEX
    diminutive: copilaș
    • format_quote Regimul nostru democrat-popular, care urmărește prin toate mijloacele îmbunătățirea condițiilor de trai al maselor, acordă o deosebită atenție ocrotirii mamei și copilului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. DLRLC
    • format_quote Copii eram p-atunci, copilă, Copii drăguți, copii vioi. IOSIF, V. 182. DLRLC
    • format_quote Sînt copii, Cu multe sănii De pe coastă vin țipînd. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți, iară noi copiii ne-am întors plîngînd pe la casele noastre. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
    • format_quote Cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival rar Să mai privesc o dată cîmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile și albe le-a țesut. EMINESCU, O. I 6. DLRLC
    • 1.1. Copil de școală (sau, rar, de învățătură) = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cănuță a rămas sărman de părinți tocmai cînd se făcuse copil de-nvățătură. CARAGIALE, O. I 323. DLRLC
    • 1.2. Copil mic (sau, popular, de țâță) = sugar. DEX '09 DLRLC
      sinonime: sugar
    • 1.3. Boala copiilor = epilepsie. DLRLC
      sinonime: epilepsie
    • chat_bubble locuțiune adverbială De (mic) copil = din copilărie. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Plopii! Mă cunosc ei bine, De copil. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
    • chat_bubble (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: ramoli
  • 2. Adolescent, tânăr. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Arald, copilul rege, uitat-a Universul. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote (Alintător) Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. DLRLC
    • format_quote la vocativ (Ca termen de îndemn către prieteni) Beți copii, toți după mine Și-nchinați cupele pline. ALECSANDRI, P. II 48. DLRLC
    • 2.1. în trecut Copil de casă = (fiu de boier care făcea serviciul de) paj la familia domnitoare sau la boierii mari. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Copiii de casă slujeau masa; vînătorii hrăneau focul din preajmă cu trunchiuri întregi. SADOVEANU, F. J. 366. DLRLC
      • format_quote Cătălin, Viclean copil de casă. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
      • format_quote Copii de casă 500. Ei alcătuiau garda dinlăuntru a palatului domnesc. BĂLCESCU, O. I 14. DLRLC
    • 2.2. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. DEX '09 NODEX
  • 3. Persoană de orice vârstă luată în raport cu părinții săi. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: fiică fiu diminutive: copilaș
    • format_quote Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
    • format_quote Lasă să se ducă numai nevasta d-tale cu copilul. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
    • format_quote Începe a striga: Copii, copii, copii, veniți la mama să vă leie! CREANGĂ, P. 289. DLRLC
    • format_quote Cînd l-aude numai dînsul își știa inima lui, Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • 3.1. Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. DEX '09 DLRLC
    • 3.2. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural. DEX '09 DLRLC
      sinonime: bastard
    • 3.3. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural. DEX '09
      sinonime: bastard
    • 3.4. Copil adoptiv (sau, popular, de suflet) = copil primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; copil care a fost înfiat. DLRLC
    • 3.5. O casă de copii. DLRLC
    • 3.6. familiar Cuvânt cu care se îndeamnă sau se cheamă animalele. DLRLC
      • format_quote Iată-ne la poștă... Hi... la imaș, copii! ALECSANDRI, T. 45. DLRLC
    • chat_bubble A face copii = procrea. DLRLC
      sinonime: procrea
      • format_quote Numai un copil o să faceți. El o să fie Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • chat_bubble Unde (și-)a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii. ISPIRESCU, L. 11. DLRLC
  • 4. figurat Om naiv, fără experiență. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu fi copil! DLRLC
    • format_quote Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pe oameni. NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.