COPIL¹, copii, s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (pînă la adolescență). ♦ Copil de școală = copil care urmează la școală. Copil mic (sau, pop., de țîță) = sugaci. Boala copiilor = epilepsie. ♦ Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. ♦ Expr. (Despre bătrîni) A ajunge în mintea copiilor = a-și pierde judecată. 2. Tînăr, adolescent. ♦ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică, ♦ Expr. Unde (și-) a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Fig. Om naiv, fără experiență. – Comp. alb. kopil.