24 de definiții pentru copie (s.f..)

copí sn [At: (a. 1757) IORGA, S. D. XIV, 86 / Pl: ~uri / E: ngr ϰοπιξ, -ιδοξ] (Înv) Copie.

cópie1 sf [ At: (a. 1794) URICARIUL IV, 53/21 / Pl: ~ii / E: fr copie, lat copia] 1 Reproducere exactă a unui text, opere de artă, imagini fotografice etc. Și: duplicat, plastografie. 2 (Prt) Imitație fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3 Înscris care reproduce exact conținutul unui alt înscris, constând un act juridic. 4 (Îs) ~ legalizată Copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. 5 (Corn; îs) ~ de scrisori sau carte de ~ii Copier.

cópie2 sf [At: P. MAIOR, IST. 237/6 / Pl: ~ii și ~ / E: lat copia] (Trs) 1 Mulțime. 2 Turmă.

cópie3 sf [At: POPA DIN VINȚ, ap. GCR I, 244/7 / Pl: ~íi / E: vsl кoпиe] Cuțit cu două tăișuri, folosit în biserică la tăiatul prescurii.

CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

CÓPIE, copii, s. f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ◊ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.

CÓPIE, copii, s. f. 1. (Adesea în opoziție cu o r i g i n a l) Reproducere exactă a unui text sau a unei opere de artă. Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii.Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe itn testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. ◊ Fig. Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. 2. (Peiorativ) Imitație servilă și fără valoare, uneori făcută prin mijloace nepermise. – Pronunțat: -pi-e.

cópie (-pi-e) s. f., art. cópia (-pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (-pi-i-)

cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)

CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripție, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obținut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitație.

CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitație servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].

CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. (< fr. copie, lat. copia)

cópie (cópii), s. f. – Cuțit cu dublu tăiș, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.

copíe (-íi), s. f.1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).

CÓPIE ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ◊ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitație lipsită de originalitate și de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia

cópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulțime, grămadă, abundență. 2. cârd, turmă.

cópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuțit cu două tăișuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.

còpie f. 1. scrisoare făcută după alta; 2. reproducere exactă a unei opere de artă: copie de pe natură, descrierea unor tipuri cu tendență satirică; 3. text manuscris după care compun tipografii.

còpie f. cuțit de tăiat sf. agneț. [Slav. COPIĬA, suliță].

1) cópie f. (vsl. kopiĭe, suliță, din răd. luĭ kopati, a tăĭa, a săpa. V. copcă 2, scopesc). Un fel de cuțit cu doŭă tăișurĭ cu care preutu [!] scoate agnețu din prescură și care simbolizează sulița cu care a fost împuns Hristos.

*2) cópie f. (lat. cópia, abundanță [!], d. co-, împreună, și ops, opis, bogăție; fr. copie; rus. kópiĭa (V. opulent). Reproducerea uneĭ scrierĭ, uneĭ lucrărĭ de artă ș. a. Imitațiune: copia seamănă cu originalu. Manuscript saŭ tipăritură după care lucrează culegătoru tipograf. Copie după (fals de pe) natură, descrierea saŭ pictarea ființelor saŭ lucrurilor din natură. V. suret.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcrípție, (înv.) izvód, prescriitúră. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obținut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică = fotocopie. 4. imitație, (depr.) pastișă. (~ a stilului unui maestru.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cópie, copii s. f. Cuțitaș de metal cu două tăișuri, de forma unei sulițe cu vârful în formă de triunghi și cu mâner scurt, terminat printr-o cruce, care se folosește la proscomidie pentru tăierea sfântului agneț și care amintește, prin forma ei, sulița cu care a fost împunsă pe cruce coasta Mântuitorului de către unul dintre ostași. – Din sl. kopile „sabie, lance”.

Intrare: copie (s.f..)
copie (s.f.) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copie copia
plural copii copiile
genitiv-dativ singular copii copiei
plural copii copiilor
vocativ singular
plural

copie (s.f..)

  • 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38.
      surse: DLRLC
  • 2. peiorativ Imitație servilă și fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic.
    surse: DEX '09 NODEX
    • 3.1. Copie legalizată = copie pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul.
      surse: DEX '09 NODEX
  • 4. Copie standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție.
    surse: MDN '00

etimologie: