continui v [At: DA / Pzi: ~esc / E: continua css] 1-3 A continua (1-3).

CONTINUA, continui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a. – Prez. ind. și: continuu] – Din fr. continuer, lat. continuare. corectat(ă)

CONTINUU, -UĂ, continui, -ue, adj. (Adesea adverbial) Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.

continua [At: BĂLCESCU, M. V. 2, 23 / P: ~nu-a / Pzi: ~tinuu / E: fr continuer, lat continuare] 1 vi A nu întrerupe Si: a urma. 2 vt A prelungi. 3 vt A duce mai departe un lucru început.

continuu, ~uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: ~ui, ~ue / E: fr continu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungește fără pauză. 3 a (Îs) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcție ~uă Funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporție ~uă Proporție ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas ~ Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăți muzicale. 7 av (Șîlav În ~) Neîncetat. 8-9 a, sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

conține [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 conține / E: fr contenir] 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 vt A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vt (Pan; d. cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (Înv) A (se) stăpâni.

CONTINUA, continuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

CONTINUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.

CONTINUA, continuu, vb. I. Intranz. (În opoziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ Tranz. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.

CONTINUU, -Ă, continui, -e, adj. Care se prelungește fără pauză, care nu se întrerupe, nu încetează și nu mai alternează cu altceva; necurmat, neîntrerupt, neîncetat. Becuri electrice... luminau faldurile steagurilor agitate de un curent continuu. SAHIA, U.R.S.S. 24. Omenirea merge într-un progres continuu. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens.

CONȚINE, conțin, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți.

CONTINUA vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p. i. continuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].

CONTINUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].

CONȚINE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțin, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].

CONTINUA vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)

CONTINUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)

CONȚINE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)

A CONTINUA continuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare

CONTINUU continuă (continui, continue) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mișcare continuă. Efort continuu. 2) Care se prelungește fără întrerupere; constituit din părți neseparate. Linie continuă. Funcție continuă. /<fr. continu, lat. continuus

A CONȚINE conțin tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărți etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere

continuà v. 1. a nu întrerupe un lucru început: continuă citirea; 2. a prelungi: a continua un zid; 3. a nu se opri, a nu înceta.

continuu a. 1. ce durează fără întrerupere; 2. ale cării părți nu sunt separate: linie continuă; 3. a cării durată nu e întreruptă: friguri continue.

conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].

*2) contínuŭ, a -á v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.

*1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer, decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia.

continua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. continui, 3 continuă (desp. -nu-ă); conj. prez. 1 și 2 sg. să continui, 3 să continue (desp. -nu-e); ger. continuând (desp. -nu-ând)

!continuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu)/continuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. continui (desp. -nui); f. continuă (desp. -nu-ă), pl. continue (desp. -nu-e)

conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 3 sg. conține; conj. prez. 1 sg. să conțin, 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut

!continua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. continui, 3 continuă (-nu-ă), 1 pl. continuăm; conj. prez. 1 și 2 sg. să continui, 3 să continue (-nu-e); ger. continuând (-nu-ând)

continuu (-nu-u) adj. m., pl. continui (-nui); f. continuă (-nu-ă), pl. continue (-nu-e)

conține (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, 2 sg. conții, 1 pl. conținem, 2 pl. conțineți; conj. prez. 3 să conțină; ger. conținând; part. conținut

continua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. continui (sil. -nui), 2 sg. continui, 3 sg. continuă (sil. -nu-ă), 1 pl. continuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. continue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

continuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. continui; f. sg. continuă (sil. -nu-ă), pl. continue (sil. -nu-e)

conține vb. → ține

continua (ind. prez. 1 sg. continuu)

continuu (adj.), f. continuă, pl. m. continui, f. continue

conține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, conj. conțină)

continuiu, -ue 3 conj., -uare inf. s.

continuu, -uă; -ui, -ue.

conțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ținător adj. v., -ține inf.

continuu (continuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.

conținea (-n, -ut), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea. – Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr.

bas continuu (it. basso continuo; fr. basse cotinue; germ. Generalbass; engl. thorough-bass), partida* basului (III, 1) instrumental în muzica perioadei 1600-1750 (cu excepția compozițiilor destinate interpretării la un singur instrument), adjectivul continuu exprimând importanța primordială ce s-a atribuit în această perioadă basului ca fundament al armoniei* și al muzicii însăși, precum și importanța instrumentistului care îl interpretează ca promotor al ansamblului*. Majoritatea autorilor cuprind în definiție și cifrajul*, precum și practica de a completa basul cu armonii improvizate, asimilând astfel b. cu basul cifrat*, or, în practica muzicală a epocii s-a notat adesea fără cifre, iar în muzica de cameră interpretarea lui de către un instr. melodic de registru (1) grav (deci fără a se cânta și armoniile complementare) a fost acceptată drept o soluție echivalentă. Limitele perioadei, supranumită de unii autori chiar epoca b. (germ. Generalbasszeitalter) se indică în definiție, desigur, doar orientativ. Începuturile perioadei se întrepătrund cu practica it. de acompaniere a muzicii polif. cu un basso per organo sau basso seguente (sec. 16); în muzica destinată cultului religios, s-a făcut uz de b. până și în compozițiile create în prima jumătate a sec. 19 (mise* de Haydn, Mozart, Schubert). Abrev. (în partiturile epocii) b. c.

basse continue (cuv. fr.) v. bas continuu.

CONTINUU, -UĂ adj. (cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus): în sintagma morfem continuu (v.).

CONTÍNUU, -UĂ (< fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (MAT.) Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct. Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.

CONTINUA vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

CONTINUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susținut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.

CONȚINE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

CONTINUA vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pînă în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~ și după miezul nopții.) 3. a persista, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

CONTINUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. neîntrerupt, statornic, susținut, (înv.) nepregetat, nepregetător. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 5. adj. (FON.) constrictiv, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

CONȚINE vb. 1. a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ într-însa mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)

A continua ≠ a înceta, a se opri

Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent