14 definiții pentru necurmat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Pref. ne- + curmat.

necurmat, ~ă [At: NEAGOE, ÎNV. 1/13 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + curmat] (Înv) 1-2 a Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 a Netăiat. 4 av Imediat. 5 av Nemijlocit. 6-7 a, av (Care se desfășoară) fără oprire Si: mereu, întruna. 8 a (Pex) Nesfârșit2. 9 a Veșnic.

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.

NECURMAT, -Ă, necurmați, -te, adj. Necontenit, neîntrerupt, continuu, nesfîrșit, neîncetat. Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. ◊ (Adverbial) Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88.

NECURMAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat

necurmat a. și adv. neîntrerupt. [V. curmà].

necurmát, -ă adj. (d. curm). Neîntrerupt, continuŭ. Adv. Mereŭ, necúntin: plouă necurmat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurma, pl. necurmate

necurmat (pop.) adj. m., pl. necurmați; f. necurmată, pl. necurmate

necurmat adj. m., pl. necurmați; f. sg. necurmată, pl. necurmate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NECURMAT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

NECURMAT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic.

NECURMAT adj., adv. 1. adj. continuu, etern, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

necurmat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTOTDEAUNA. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEÎNCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VEȘNIC.

Intrare: necurmat
necurmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necurmat
  • necurmatul
  • necurmatu‑
  • necurma
  • necurmata
plural
  • necurmați
  • necurmații
  • necurmate
  • necurmatele
genitiv-dativ singular
  • necurmat
  • necurmatului
  • necurmate
  • necurmatei
plural
  • necurmați
  • necurmaților
  • necurmate
  • necurmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necurmat, necurmaadjectiv

  • 1. popular (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apele... se risipeau, coteau și murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU, O. VIII 135. DLRLC
    • format_quote O sudoare necurmată îi brobona fruntea. SANDU-ALDEA, U. P. 20. DLRLC
    • format_quote Începu necurmatele dispute. NEGRUZZI, S. I 268. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Calu-i turbat Zbura necurmat. EMINESCU, O. IV 96. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ioan Cantacuzino se afla necurmat în ambele taberi. BĂLCESCU, O. I 88. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + curmat. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.