2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consternáre sf [At: TEODOREANU, M. II, 487/ Pl: ~nắri / E: consterna] 1 Uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire si indignare Și: consternație, stupoare. 2 Surpriză neplăcută.

CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

CONSTERNÁRE s. f. Mîhnire amestecată cu uimire, stupefacție.

consternáre s. f., g.-d. art. consternắrii; pl. consternắri

consternáre s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări

CONSTERNÁRE s. v. uimire.

CONSTERNÁRE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna].

consternare f. descurajare unită cu uimire și cauzată de o mare nenorocire.

consterná vt [At: DA / Pzi: ~néz / E: fr consterner, lat consternare] 1 A provoca cuiva uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire și indignare. 2 A surprinde neplăcut.

consternațiúne sf vz consternație

CONSTERNÁ, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.

CONSTERNÁ, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare.

CONSTERNÁ vb. I. Tranz. (Folosit aproape numai la timpurile formate cu participiul) A provoca mîhnire amestecată cu nedumerire.

consterná (a ~) vb., ind. prez. 3 consterneáză

consterná vb., ind. prez. 1 sg. consternéz, 3 sg. consterneáză

CONSTERNÁ vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare].

CONSTERNÁ vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare)

A CONSTERNÁ ~éz tranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /<fr. consterner, lat. consternare

Intrare: consterna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consterna consternare consternat consternând singular plural
consternea consternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consternez (să) consternez consternam consternai consternasem
a II-a (tu) consternezi (să) consternezi consternai consternași consternaseși
a III-a (el, ea) consternea (să) consterneze consterna consternă consternase
plural I (noi) consternăm (să) consternăm consternam consternarăm consternaserăm, consternasem*
a II-a (voi) consternați (să) consternați consternați consternarăți consternaserăți, consternaseți*
a III-a (ei, ele) consternea (să) consterneze consternau consterna consternaseră
Intrare: consternare
consternare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consternare consternarea
plural consternări consternările
genitiv-dativ singular consternări consternării
plural consternări consternărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)