13 definiții pentru nedumerire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

nedumerire sf [At: (a. 1643) BV I, 131 / V: (reg) ~do~, ~domi~ / Pl: ~ri / E: ne- + dumerire] 1 Mirare. 2 Încurcătură. 3 Șovăială. 4 (Rar; îlav) Cu ~ în neștire. 5 (Îal) Fără rost. 6 Fapt, aspect insuficient lămurit. 7 (Rar) Șaradă.

NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Ne- + dumerire.

NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Uimire, nelămurire, mirare. Mi-a căzut, tremurînd, cu capul pe umărul meu drept... Nu plîngeam nici unul... Eram ca într-o nedumerire năprasnică. SADOVEANU, O. VIII 24. Mama, surorile, toți cei de față erau surprinși pînă la nedumerire de noua interpretare. CAMIL PETRESCU, U. N. 35.

nedumeríre f. Lipsă de dumerire, nepricepere a unuĭ lucru.

nedomerire sf vz nedumerire

nedomirire sf vz nedumerire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii, pl. nedumeríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEDUMERÍRE s. 1. v. mirare. 2. v. nelămurire. 3. v. dezorientare.

NEDUMERIRE s. 1. mirare. (L-a cuprins ~.) 2. nelămurire. (Are o mică ~.) 3. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

Intrare: nedumerire
nedumerire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedumerire
  • nedumerirea
plural
  • nedumeriri
  • nedumeririle
genitiv-dativ singular
  • nedumeriri
  • nedumeririi
plural
  • nedumeriri
  • nedumeririlor
vocativ singular
plural

nedumerire

etimologie:

  • Prefix ne- + dumerire.
    surse: DEX '09