12 definiții pentru consternare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSTERNARE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.
CONSTERNARE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
consternare sf [At: TEODOREANU, M. II, 487/ Pl: ~nări / E: consterna] 1 Uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire și indignare Si: consternație, stupoare. 2 Surpriză neplăcută. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSTERNARE s. f. Mîhnire amestecată cu uimire, stupefacție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSTERNARE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
consternare f. descurajare unită cu uimire și cauzată de o mare nenorocire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
consternațiune sf vz consternație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consternare s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSTERNARE s. v. uimire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONSTERNARE s. (rar) consternație. (A aflat vestea cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
consternare, consternărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- consterna DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.