11 definiții pentru consternare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

consternare sf [At: TEODOREANU, M. II, 487/ Pl: ~nări / E: consterna] 1 Uimire, nedumerire, amestecată cu mâhnire și indignare Si: consternație, stupoare. 2 Surpriză neplăcută. corectată

CONSTERNÁRE s. f. Mîhnire amestecată cu uimire, stupefacție.

CONSTERNÁRE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna].

consternare f. descurajare unită cu uimire și cauzată de o mare nenorocire.

consternațiune sf vz consternație

*consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consternáre s. f., g.-d. art. consternắrii; pl. consternắri

consternáre s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSTERNÁRE s. v. uimire.

CONSTERNARE s. (rar) consternație. (A aflat vestea cu ~.)

Intrare: consternare
consternare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consternare
  • consternarea
plural
  • consternări
  • consternările
genitiv-dativ singular
  • consternări
  • consternării
plural
  • consternări
  • consternărilor
vocativ singular
plural

consternare

etimologie:

  • vezi consterna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN