11 definiții pentru stupoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPOÁRE s. f. 1. Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.

STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.

STUPOÁRE s. f. 1. Stare de uluire produsă în mod brusc de o surpriză sau de o emoție puternică; stupefacție. După stupoarea din primul moment, senzația evenimentului cutreieră toate încăperile. C. PETRESCU, C. V. 342. 2. (Med.) Stare de deprimare, în cazul anumitor psihoze, care duce la amuțire și la imobilizare completă.

STUPOÁRE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor].

STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor)

STUPOÁRE f. 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii] /<fr. stupeur, lat. stupor, ~oris

*stupoáre f., pl. orĭ (lat. stupor). Mare uĭmire (cauzată de o veste saŭ de o nenorocire subită).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii

stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPOARE s. perplexitate, stupefacție, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (Spre ~ lui...)

Intrare: stupoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupoare
  • stupoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • stupori
  • stuporii
plural
vocativ singular
plural