12 definiții pentru indignare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGNÁRE, indignări, s. f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă; indignațiune. – V. indigna.

INDIGNÁRE, indignări, s. f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă; indignațiune. – V. indigna.

indignare sf [At: IBRĂILEANU, A. 19 / Pl: ~nări / E: indigna] 1 Sentiment de revoltă provocat de o nedreptate Si: (iuz) indignație (1). 2 Sentiment de mânie provocat de o insultă Si: (iuz) indignație (2). 3 Sentiment de dispreț provocat de o acțiune nedemnă Si: (iuz) indignație (3).

INDIGNÁRE, indignări, s. f. Revoltă sufletească, mînie amestecată cu amărăciune și dispreț, provocată de o faptă nedemnă sau injustă. Buzele subțiri numai tremurau de indignare. C. PETRESCU, C. V. 95. Încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mînie. REBREANU, R. II 230. Bucuriile și indignările ei erau exact aceleași în fiecare seară. IBRĂILEANU, A. 19.

INDIGNÁRE s.f. Faptul de a (se) indigna; sentiment de mânie și dispreț provocat de o insultă, de o nedreptate, de o acțiune nedemnă; revoltă sufletească. [< indigna].

INDIGNÁRE s. f. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acțiune nedemnă. (< indigna)

INDIGNÁRE ~ări f. Sentiment de mânie provocat de o acțiune nedemnă, o nedreptate, o insultă etc. /v. a (se) indigna

*indignațiúne f. (lat. in-dignátio, -ónis). Sentiment de mânie și dispreț provocat de o faptă urîtă: a-țĭ exprima indignarea de purtarea cuĭva. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indignáre s. f., g.-d. art. indignắrii; pl. indignắri

indignáre s. f., g.-d. art. indignării; pl. indignări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIGNÁRE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indignațiune, (pop.) oțăreală, oțărâre. (Stare de ~.)

INDIGNARE s. revoltare, revoltă, scandalizare, (rar) indignațiune, (pop.) oțăreală, oțărîre. (Stare de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FACIT INDIGNATIO VERSUS (lat.) indignarea făurește versuri – Iuvenal, „Satirae”, I, 79. Nemulțumirea, sentimentul de revoltă stimulează talentul poetului.

Intrare: indignare
indignare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indignare
  • indignarea
plural
  • indignări
  • indignările
genitiv-dativ singular
  • indignări
  • indignării
plural
  • indignări
  • indignărilor
vocativ singular
plural

indignare

  • 1. Faptul de a (se) indigna.
  • 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indignațiune revoltă 3 exemple
    exemple
    • Buzele subțiri numai tremurau de indignare. C. PETRESCU, C. V. 95.
      surse: DLRLC
    • Încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mînie. REBREANU, R. II 230.
      surse: DLRLC
    • Bucuriile și indignările ei erau exact aceleași în fiecare seară. IBRĂILEANU, A. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi indigna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN