2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

condamnare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: condamna] 1 Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale Si: condamnat1 (1), condamnațiune, osândă. 2 Dezaprobare severă Si: blam, condamnat1 (2).

CONDAMNÁRE, condamnări, s. f. Faptul de a condamna. 1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – V. condamna.

CONDAMNÁRE, condamnări, s. f. Faptul de a condamna. 1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – V. condamna.

CONDAMNÁRE, condamnări,- s. f. Faptul de a condamna. 1. (Jur.; în materie civilă) Obligarea unei persoane, prin judecată, de a da, a face sau a nu face ceva (predarea unui lucru, executarea unei lucrări, plata unei pensii alimentare, interzicerea de a trece pe locul altuia etc.). ◊ (În materie penală) Aplicarea, prin judecată, a unei pedepse față de o persoană. 2. Pedeapsă la care a fost condamnat cineva; osîndă. Condamnare la închisoare. 3. Dezaprobare severă, blam. În vorbele lui sună condamnarea.

CONDAMNÁRE s.f. 1. Acțiunea de a condamna și rezultatul ei; sentință de pedepsire. 2. Pedeapsă, osândă. [< condamna].

CONDAMNÁRE s. f. 1. acțiune de a condamna. 2. aplicare a unei sancțiuni penale; osândă. (< condamna)

CONDAMNÁRE ~ări f. 1) v. A CONDAMNA. 2) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; osândă. /v. a condamna

condamnare f. 1. osândă, judecată rostită de judecător în contra unui condamnat; 2. pedeapsă impusă de un judecător.

condamna vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 373 / V: (înv) ~dem~ / Pzi: condámn / E: fr condamner, lat condamno, -are] 1 A osândi printr-o sentință judecătorească. 2 A dezaproba. 3 A constrânge. 4 A considera pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5 A bloca.

CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nicio speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.

CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.

CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osîndi, printr-o sentință judecătorească, a supune unei pedepse, a pronunța o pedeapsă împotriva cuiva. A condamna pe cineva la închisoare.Cu Nicola la barcă mai era și un arab din Tunis, condamnat pe douăzeci de ani. BART, E. 276. De ce-i condamnat Vișan?întrebai pe: grefier. VLAHUȚĂ, O. A. 146. 2. A exprima o dezaprobare severă (față de cineva sau ceva); a blama, a veșteji. Războită este odios popoarelor și ele condamnă cu asprime orice guvern, orice om politic care prin acțiunile sale creează o primejdie pentru menținerea păcii, provoacă agravarea situației internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. În numele apărării păcii și colaborării dintre state, poporul nostru condamnă pregătirile pentru dezlănțuirea unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. 3. (Cu privire la un bolnav) A considera că nu mai are nici o scăpare. Doctorii o condamnaseră definitiv. BART, E. 383.

CONDAMNÁ vb. I. tr. 1. A pronunța o hotărâre de pedepsire; a osândi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrânge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o ușă etc.). [P.i. condámn. / < fr. condamner].

CONDAMNÁ vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre judecătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.). (< fr. condamner)

A CONDAMNÁ condámn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acțiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranță de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) înv. (uși, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare

condamnà v. 1. a osândi, a rosti o judecată în contra cuiva: a condamna la doi ani de închisoare; 2. a blama, a dezaproba: condamn sentimentele sale; 3. a reduce, a obliga: mă condamnă la tăcere; 4. a condamna pe un bolnav, a declara boala-i mortală; 5. a condamna o ușă, a o închide pentru totdeauna.

*condámn și condémn, a v. tr. (fr. condamner, it. condannare, d. lat. condemnare. – Condeamnă, să condemne. V. damnez, indemnitate). Osîndesc, pronunț o sentență contra cuĭva. Fig. Reprob: a condamna o opiniune. Declar perdut fără speranță: un bolnav condamnat de medicĭ. Astup, încuĭ pe tot-de-a-una: a condamna o ușă. Reduc, oblig: condamnat la tăcere.

*condamnațiúne și condemn- f. (fr. condamnation, lat. condemnatio). Osîndă, acțiunea de a condamna. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

condamnáre s. f., g.-d. art. condamnắrii; pl. condamnắri

condamnáre s. f., g.-d. art. condamnării; pl. condamnări

condamná (a ~) vb., ind. prez. 3 condámnă

arată toate definițiile

Intrare: condamnare
condamnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condamnare
  • condamnarea
plural
  • condamnări
  • condamnările
genitiv-dativ singular
  • condamnări
  • condamnării
plural
  • condamnări
  • condamnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: condamna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • condamna
  • condamnare
  • condamnat
  • condamnatu‑
  • condamnând
  • condamnându‑
singular plural
  • condamnă
  • condamnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • condamn
(să)
  • condamn
  • condamnam
  • condamnai
  • condamnasem
a II-a (tu)
  • condamni
(să)
  • condamni
  • condamnai
  • condamnași
  • condamnaseși
a III-a (el, ea)
  • condamnă
(să)
  • condamne
  • condamna
  • condamnă
  • condamnase
plural I (noi)
  • condamnăm
(să)
  • condamnăm
  • condamnam
  • condamnarăm
  • condamnaserăm
  • condamnasem
a II-a (voi)
  • condamnați
(să)
  • condamnați
  • condamnați
  • condamnarăți
  • condamnaserăți
  • condamnaseți
a III-a (ei, ele)
  • condamnă
(să)
  • condamne
  • condamnau
  • condamna
  • condamnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

condamnare

  • 1. Faptul de a condamna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: grațiere
    • 1.1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osândă pedeapsă un exemplu
        exemple
        • Condamnare la închisoare.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Dezaprobare severă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blam dezaprobare un exemplu
      exemple
      • În vorbele lui sună condamnarea.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi condamna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

condamna

  • 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osândi pedepsi antonime: dezvinovăți grația ierta 3 exemple
    exemple
    • A condamna pe cineva la închisoare.
      surse: DLRLC
    • Cu Nicola la barcă mai era și un arab din Tunis, condamnat pe douăzeci de ani. BART, E. 276.
      surse: DLRLC
    • De ce-i condamnat Vișan? – întrebai pe: grefier. VLAHUȚĂ, O. A. 146.
      surse: DLRLC
  • 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană.
    exemple
    • Războiul este odios popoarelor și ele condamnă cu asprime orice guvern, orice om politic care prin acțiunile sale creează o primejdie pentru menținerea păcii, provoacă agravarea situației internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671.
      surse: DLRLC
    • În numele apărării păcii și colaborării dintre state, poporul nostru condamnă pregătirile pentru dezlănțuirea unui nou război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525.
      surse: DLRLC
  • 3. A obliga la ceva.
    surse: DN sinonime: constrânge obliga
  • 4. A interzice în mod formal.
    surse: NODEX sinonime: interzice un exemplu
    exemple
    • Legea condamnă bigamia.
      surse: NODEX
  • 5. A considera un bolnav pierdut, fără nicio speranță de salvare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Doctorii o condamnaseră definitiv. BART, E. 383.
      surse: DLRLC
  • 6. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: astupa bloca închide

etimologie: