5 definiții pentru dezavuat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAVUÁ, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].

A DEZAVUÁ ~éz tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezavuá vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuéz, 3 sg. și pl. dezavueáză, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavuéze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

Intrare: dezavuat
dezavuat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavuat
  • dezavuatul
  • dezavuatu‑
  • dezavua
  • dezavuata
plural
  • dezavuați
  • dezavuații
  • dezavuate
  • dezavuatele
genitiv-dativ singular
  • dezavuat
  • dezavuatului
  • dezavuate
  • dezavuatei
plural
  • dezavuați
  • dezavuaților
  • dezavuate
  • dezavuatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezavua

  • 1. livresc A condamna spusele sau faptele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: condamna dezaproba un exemplu
    exemple
    • «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva.
      surse: DN
      • 1.1.1. A refuza să recunoască ceva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: renega

etimologie: