ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare.

astupa [At: VARLAAM, C. 252 / Pzi: astup / E: ml *a(d)stuppare] vt A umple cu câlți o gaură. 2 vt A umple o gaură, crăpătură, deschizătură. 3 vt A pune dopul unei sticle. 4 vt (Îe) A-și ~ urechile A pune mâinile la urechi pentru a nu auzi. 5 vt (Îae) A nu voi să audă, să știe. 6 vt (Fig; îe) A ~ găuri A-și plăti datoriile. 7 vt (Îe) A ~ cuiva gura A face pe cineva să tacă. 8 vr (Reg; pan) A se constipa. 9-10 vtr A (se) acoperi, a (se) troieni o intrare, o deschizătură. 11 vt (Îs) A-și – nasul A pune mâinile la nas, pentru a se feri de un miros neplăcut. 12 vt (Îs) A – o ușă A desființa o intrare, a o zidi. 13-14 vt (Îs) A ~ un drum (A închide un drum sau) a-l face să nu se mai cunoască. 15 vt A acoperi ceva, astfel încât să nu se mai vadă, să nu mai străbată la el aerul, lumina. 16 vt (Îe) A ~ cuiva ochii A face pe cineva să nu vadă ceva (rău) ce se vrea să rămână ascuns. 17 vt A acoperi ceva cu pământ, frunze etc. 18 vt (Pex) A înmormânta. 19 vt (Îvp) A înveli. 20 vt A șterge de pe fața pământului. 21 vtr A face să nu se mai cunoască. 22 vt (Fig; d. sunete) A face să nu se audă. 23 vt A șterge din mintea oamenilor. 24 vt A ascunde.

ASTUPA (-up) I. vb. tr. 1 A pune ceva într’o spărtură, într’o gaură, într’o crăpătură, a o închide pentru a nu lăsa să treacă ceva prin ea: astupă crăpăturile de la fereastră, să nu vie frigul; fig.: pierdea... douăsprezece mii de lei, sumă cu care... ar fi putut ~ multe găuri (BR.-VN.) ¶ 2 A pune un dop: astupă sticla ¶ 3Vorb. de părțile corpului: a-și ~ gura, nasul, urechile; fig.: ~ gura cuiva, a împiedica pe cineva să mai vorbească, a nu-l mai lăsa să cîrtească; proverb: gura lumii numai pâmîntul o astupă; pop. a-și ~ gura, a tăcea, a nu mai cîrti ¶ 4 A acoperi cu ceva, a ascunde sub ceva: astupă-ți ochii, să nu intre praf; fig.: ~ ochii cuiva, a-i lua vederea, a-l orbi ¶ 5 A acoperi prin îngrămădirea de ceva într’un loc: ninsoarea... într’un buc ne astupă calea (CRG.) ¶ 6 A face să nu se vadă, a ascunde: malul din dreapta ne astupă vederea (VLAH.) ¶ 7 ‡A face să nu se audă: a trîntorilor urlete, a albinelor sunete astupă (CANT.) ¶ 8 ‡A face să se uite: se umplu de mare bucurie... gîndind că-și va ~ greșala ce făcusă (NEC.). II. vb. refl. A se închide (vorb. de o spărtură, de o crăpătură, etc.) [lat. *adstuppare < stuppa].

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii. A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Din lat. *asstuppare.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la găuri, crăpături, deschizături) A umple, a înfunda; (cu privire la o sticlă) a pune dop. Se spune în basm despre unul care, cică, poate astupa borta vînturilor. CAMILAR, TEM. 40. Mustul... îl păstrează în gărăfioare bine astupate. SADOVEANU, N. F. 35. Spurcata astupă toate găurile casei. ISPIRESCU, L. 65. ◊ Expr. A-și astupa urechile = a-și pune mîinile la urechi spre a nu auzi ceva; fig. a nu voi să audă ceva. De-auzi vorbe rele Tu surd să te faci, Astupă-ți urechea, Te culcă și taci. ALECSANDRI, T. I 256. Păgîn! mă curmă dascălul, astupîndu-și urechile. NEGRUZZI, S. I 13. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a face pe cineva să nu mai clevetească. De astupat ochii mi-ai dat... dar de astupat gura? ALECSANDRI, T. 181. (Familiar) A astupa găuri = a plăti datorii. Cîte găuri n-ai astupa cu banii din păstrare! La HEM. 2. (Cu privire la intrări, deschizături) A închide a bara, a opri accesul. Au astupat ușa cu crengi de copaci. DRĂGHICI, R. 100. ♦ (Cu privire la drum sau la cale) A face inaccesibil sau impracticabil; a acoperi, a înfunda. O dă în frig și ninsoare cumsecade, și într-un buc ne astupă calea. CREANGĂ, A. 30. Astupați cărări și drumuri. ALECSANDRI, P. A. 151. Doi-trei să-mi plecați, Drum să-i astupați, Calea să-i tăiați! TEODORESCU, P. P. 493. ◊ Fig. Înalt și întunecat, malul din dreapta ne astupă vederea. VLAHUȚĂ, O. A. 414. 3. A acoperi, a înveli ceva (așa îneît să nu se mai vadă). Merse prin oraș, dar cu fața astupată, ca să nu-l mai cunoască nimeni. RETEGANUL, P. IV 54. În sobă arsese un foc strașnic; îl învălisem și astupasem, căci era ger afară. CREANGĂ, A. 110. ◊ Expr. A astupa (cuiva) ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă adevărul sau realitatea. Magdian (dîndu-i punga): Na cu ce să-ți astupi ochii. ALECSANDRI, T. 180. ♦ (Cu privire la o urmă) A șterge, a face să piară, să nu se mai știe. (Refl. pas.) Și-am venit, venit, venit, Dar la pod ne-am poticnit. Pînă ce-n sus ne-am sculat, Urma ni s-a astupat. TEODORESCU, P. P. 177. ♦ A acoperi (cu pămînt, cu frunze etc.); a îngropa. V. astruca. Și-atunci vîntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupînd cu el orașe. EMINESCU, O. I 45. Cînd m-or îngropa Și m-or astupa... TEODORESCU, P. P. 436. Frunza că s-a scutura. Trupul că mi-a astupa. ALECSANDRI, P. P. 74. ♦ (Cu privire la sunet, glas, voce etc.) A face să nu se mai audă, a copleși, a acoperi. ♦ Fig. A înăbuși. Mihai, după ce astupă în țară comploturile iscate de intrigile turcilor, se pregătește pentru noi triumfuri. BĂLCESCU, O. I 195.

ASTUPA, astup, vb. I. Tranz. 1. A umple o gaură, o deschizătură etc.; a înfunda o sticlă cu un dop. ◊ Expr. A-și astupa urechile = a-și pune ceva la (sau în) urechi pentru a nu auzi; fig. a nu voi să audă ceva. A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă. (Fam.) A astupa găuri = a plăti datorii. 2. A închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum. 3. A acoperi, a înveli. ◊ Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A îngropa. Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Lat. *asstuppare.

A ASTUPA astup tranz. 1) (găuri, crăpături, adâncituri etc.) A face să nu se vadă (acoperind cu ceva sau aplicând ceva). 2) (uși, ferestre, vase) A face să nu mai aibă deschizătură. ◊ A-și ~ urechile a nu vrea să audă ceva. ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ cuiva ochii a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. 3) (zgomote, melodii, sunete etc.) A face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi. 4) fig. (urme) A face să dispară. /<lat. asstuppare

A SE ASTUPA se astupă intranz. (despre șanțuri, conducte etc.) A se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda. /<lat. asstuppare

astupà v. a închide o gaură, a acoperi o spărtură, a umplea o deschizătură: își astupă urechile, gura. [Formațiune românească din stupă, călți, lit. a astupa cu călți: termen tehnic cu sensul generalizat].

astúp, a -á v. tr. (lat. ex-stŭppare, d. stuppa, cîlț; it. stoppare, fr. étouper. Cp. și cu lat. stipare, a îndesa, a îndopa, și cu con-stipare. V. stupá, destup. Obturez, obstruez, acoper o deschizătură: a astupa o garafă cu un dop, a astupa o spărtură în corabie, a-țĭ astupa urechile cu degetele ca să nu maĭ auzĭ zgomotu.

astupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. astup, 3 astupă; conj. prez. 1 sg. să astup, 3 să astupe

!astupa (a ~) vb., ind. prez. 3 astupă

astupa vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. astup, 3 sg. și pl. astupă

ASTUPA vb. v. constipa.

ASTUPA vb. 1. v. obtura. 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) v. obtura. 4. v. bloca. 5. a umple. (~ o gaură, un șanț.)

ASTUPA vb. 1. a (se) închide, a (se) înfunda, a (se) obtura. (~ un canal, o conductă.) 2. a (se) acoperi, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 3. (MED.) a (se) înfunda, a (se) oblitera. (Lumenul unui organ tubular se poate ~.) 4. a bara, a bloca, a închide. (Zăpada a ~ drumul.) 5. a umple. (~ o gaură, un șanț.)

astupa vb. v. CONSTIPA.

A astupa ≠ a destupa

astupa (astup, astupat), vb. – 1. A acoperi. – 2. A închide, a înfunda, a bloca. – 3. A acoperi, a ascunde, a îngropa. – Mr. astup, astupare, megl. (a)stup, hăstup. Lat. *adstuppāre, de la stuppa (Philippide, Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333; DAR); cf. it. stoppare, fr. étouper, v. sp. estopar (› sp. estropajo). Este posibil să se fi întîlnit cu lat. *extuphāre (› fr. étuver). Cf. destupa. – Der. astupătoare, s. f. (dop; capac); astupător, adj. (care obturează); astupătură, s. f. (obturație); astupuș, s. n. (dop).