opțiuni
  • info

16 definiții pentru dezaproba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAPROBA, dezaprob, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

DEZAPROBA, dezaprob, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

dezaproba vt [At: I. GOLESCU, C. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~prob, (înv) ~bez / E: dez- + aproba cf fr désapprouver] 1 A nu fi de acord cu ceva, considerat inutil sau dăunător. 2 (Pex) A critica. 3 (Pex) A condamna.

DEZAPROBA, dezaprob, vb. I. Tranz. A fi împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a nu aproba, a nu încuviința, a nu găsi bun (ceva spus sau făcut de cineva). Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444.

DEZAPROBA vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprob. / cf. fr. désapprouver, după aproba].

DEZAPROBA vb. tr. a nu aproba; a blama, a înfiera. (după fr. désapprouver)

A DEZAPROBA dezaprob tranz. (acțiuni, fapte, afirmații) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a găsi rău. /<fr. désapprouver

dezaprobà v. a nu aproba.

* dezaprób a -á v. tr. (fr. désapprouver). Nu aprob, reprob, blamez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezaproba (a ~) (desp. de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. dezaprob, 3 dezaprobă; conj. prez. 1 sg. să dezaprob, 3 să dezaprobe

!dezaproba (a ~) (de-za-pro-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezaprobă

dezaproba vb. (sil. -pro-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaprob, 3 sg. și pl. dezaprobă

dezaproba

desaprob.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAPROBA vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

DEZAPROBA vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

A dezaproba ≠ a accepta, a aproba, a consimți, a încuviința

Intrare: dezaproba
  • silabație: de-za-pro-ba, dez-a-pro-ba info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezaproba
  • dezaprobare
  • dezaprobat
  • dezaprobatu‑
  • dezaprobând
  • dezaprobându‑
 singular plural
  • dezaprobă
  • dezaprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezaprob
 (să)
  • dezaprob
  • dezaprobam
  • dezaprobai
  • dezaprobasem
a II-a (tu)
  • dezaprobi
 (să)
  • dezaprobi
  • dezaprobai
  • dezaprobași
  • dezaprobaseși
a III-a (el, ea)
  • dezaprobă
 (să)
  • dezaprobe
  • dezaproba
  • dezaprobă
  • dezaprobase
plural I (noi)
  • dezaprobăm
 (să)
  • dezaprobăm
  • dezaprobam
  • dezaprobarăm
  • dezaprobaserăm
  • dezaprobasem
a II-a (voi)
  • dezaprobați
 (să)
  • dezaprobați
  • dezaprobați
  • dezaprobarăți
  • dezaprobaserăți
  • dezaprobaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezaprobă
 (să)
  • dezaprobe
  • dezaprobau
  • dezaprobară
  • dezaprobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezaproba, dezaprobverb

  • 1. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: blama înfiera antonime: accepta aproba consimți încuviința
    • format_quote Dezaprobă cele ce s-au întîmplat. CAMIL PETRESCU, T. II 444. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.