14 definiții pentru interzice


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interzice [At: IORGA, L. I, 201 / Pzi: ~zic / E: fr interdire, lat interdicere] 1 vt A nu permite cuiva să facă ceva. 2 vr A-și reprima o pornire, o înclinație. 3 vt (Jur) A lua cuiva, prin sentință judecătorească, dreptul de a dispune de bunurile sau de persoana sa. 4 vt A nu permite fabricarea sau comercializarea unui produs Si: a prohibi.

INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice).

INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din fr. interdire (după zice).

INTERZÍCE, interzíc, vb. III. Tranz. A opri, a nu încuviința, a nu permite (să se facă ceva); a ordona sau a porunci să nu se facă ceva. E o vînătoare care face cu ușurință multe victime, interzisă și pedepsită de lege. BOGZA, C. O. 303. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea. C. PETRESCU, Î. II 65. Autoritățile portului s-au opus, interzicînd întreruperea muncii. SAHIA, N. 41.

INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicție. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice].

INTERZÍCE vb. tr. a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ◊ a pune sub interdicție. (după fr. interdire)

A INTERZÍCE interzíc tranz. 1) (acțiuni) A împiedica în mod voit. A-i ~ să fumeze. 2) (producerea, vânzarea, importul sau exportul de mărfuri) A nu permite în mod oficial; a prohibi. 3) (publicații) A face să-și înceteze apariția. /<fr. interdire

interzice v. 1. a opri cu tot dinadinsul: a interzice intrarea; 2. a suspenda din funcțiune: a interzice pe un preot; 3. a lua cuiva administrarea averii sale: a interzice pe un nebun; 4. a turbura, a face să’și piarză cumpătul: răspunsul meu l’a interzis.

*interzíc, zís, a -zíce v. tr. (lat. inter-dico, -dícere. V. zic). Opresc, nu permit: a interzice să intre cineva (cuĭva să intre), intrarea cuĭva (cuĭva intrarea). Suspend din funcțiune: a interzice un funcționar. Jur. Opresc să-șĭ maĭ administreze averea, pun supt interdicțiune un nebun saŭ un risipitor. Barb. Turbur, încurc: răspunsu meŭ l-a interzis (fr. interdire).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interzíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interzíc, 1 pl. interzícem, 2 pl. interzíceți, imperf. 3 sg. interziceá; imper. 2 sg. interzí, neg. nu interzíce; part. interzís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERZÍCE vb. 1. a opri. (Îți ~ să te mai duci acolo.) 2. v. prohibi. 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. v. suprima.

INTERZICE vb. 1. a opri. (Îți ~ să te mai duci acolo.) 2. a opri, a prohibi, (înv.) a popri. (A ~ vînzarea băuturilor.) 3. a opri, a proscrie. (A ~ duelul.) 4. a suprima, a suspenda. (A ~ revista.)

A interzice ≠ a îngădui, a învoi, a lăsa, a permite


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUOD NON VETAT LEX, HOC VETAT FIERI PUDOR (lat.) ceea ce nu interzice legea, interzice pudoarea – Seneca, „Troades”, 334.

Intrare: interzice
verb (VT645)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interzice
  • interzicere
  • interzis
  • interzisu‑
  • interzicând
  • interzicându‑
singular plural
  • interzi
  • interzice
  • interziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • interzic
(să)
  • interzic
  • interziceam
  • interzisei
  • interzisesem
a II-a (tu)
  • interzici
(să)
  • interzici
  • interziceai
  • interziseși
  • interziseseși
a III-a (el, ea)
  • interzice
(să)
  • interzi
  • interzicea
  • interzise
  • interzisese
plural I (noi)
  • interzicem
(să)
  • interzicem
  • interziceam
  • interziserăm
  • interziseserăm
  • interzisesem
a II-a (voi)
  • interziceți
(să)
  • interziceți
  • interziceați
  • interziserăți
  • interziseserăți
  • interziseseți
a III-a (ei, ele)
  • interzic
(să)
  • interzi
  • interziceau
  • interziseră
  • interziseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interzice

  • 1. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: opri prohibi antonime: lăsa permite îngădui învoi 3 exemple
    exemple
    • E o vînătoare care face cu ușurință multe victime, interzisă și pedepsită de lege. BOGZA, C. O. 303.
      surse: DLRLC
    • I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea. C. PETRESCU, Î. II 65.
      surse: DLRLC
    • Autoritățile portului s-au opus, interzicînd întreruperea muncii. SAHIA, N. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A pune sub interdicție.
      surse: DN

etimologie: