BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.

bloca [At: LTR / Pzi: ~chez / E: fr bloquer] 1-3 vt A izola un oraș, un (port sau un stat) prin blocadă (1). 4-5 vtr A (se) opri. 6 vt A închide circulația pe o arteră rutieră. 7-8 vtr A nu mai funcționa (sau a face să nu mai funcționeze) (prin fixare sau imobilizare într-o anumită poziție). 9-10 vt A interzice prin lege folosirea unor produse (fonduri etc.). 11 vt (Spt) A face un blocaj. 12 vt (Iuz) A opri pentru stat o cotă de cereale. 13 vt (Tip) A folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește.

bloca vb. I. I tr. 1 (compl. indică localități, teritorii etc.) A izola prin blocadă. Orașul a fost blocat de inamic. 2 (compl. indică artere de circulație sau circulația) A închide; a interzice temporar accesul. În cadrul unui filtru, poliția a blocat strada principală. ♦ A face să fie închis, ca urmare a unor cauze naturale, a unor accidente etc. Copacii prăbușiți au blocat șoseaua. 3 A opri accesul cuiva într-o anumită zonă, la un anumit obiect etc. Scaunul căzut a blocat ușa de la intrare. 4 A imobiliza într-o anumită poziție. Sistemul antifurt a blocat volanul. ◊ Expr. (A fi) blocat la mantinelă v. mantinelă. 5 A întrerupe temporar funcționarea unui aparat, a unui mecanism etc. Cînd s-a culcat a blocat soneria. 6 A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant în sistemul bugetar. 7 (econ.) A suspenda (temporar) folosirea unor credite, conturi, a unor produse etc. ♦ A interzice schimbarea unor prețuri, a unor salarii fără autorizație guvernamentală. 8 (sport) A efectua un blocaj. 9 (tipogr.) A folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește. II refl. 1 (med.; despre organe) A nu mai funcționa. Rinichii s-au blocat. 2 (psih.) A se inhiba din cauze afective, cognitive sau voluntare. 3 (tehn.) A se imobiliza, a se fixa într-o anumită poziție. S-a blocat motorul. • prez.ind. -chez. /<fr. bloquer.

*BLOCA (blochez) vb. tr. 1 🎖️ A împresura un loc ocupat de dușman, pentru ca nimic să nu mai poată pătrunde acolo ¶ 2 📰 ~ o literă, a pune, la cules, în mod provizoriu, o literă întoarsă (cu floarea în jos), în locul unei litere care lipsește [fr. bloquer].

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. și refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola (un oraș, un port sau un stat) prin blocadă; a împresura. 2. (Cu privire la o arteră de circulație) A închide, a face impracticabil; (cu privire la mișcare, circulație) a împiedica, a opri; (cu privire la persoane sau la vehicule) a împiedica în circulație, în mers. Două căruțe, oprite în drum, blocau șoseaua. ▭ M-am lăsat dus pînă în apropierea teatrului, unde la un moment dat m-am găsit blocat și n-am mai putut înainta. ANGHEL, PR. 38. 3. (Cu privire la un dispozitiv mecanic) A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. Rugina a blocat cablurile frinelor. ◊ Refl. A se opri, a se înțepeni. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre organe) A nu mai funcționa. Bolnavului i s-au blocat rinichii. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri sau a unor mijloace necesare pentru alte scopuri. Militarizarea economiei sustrage și blochează fonduri uriașe pentru scopuri neproductive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. ♦ A opri completarea unui post vacant, rămas mult timp neutilizat.

BLOCA, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulație; a opri circulația, mișcarea; a împiedica o persoană sau un vehicul în mers. 3. A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. ◊ Refl. Motorul s-a blocat. ♦ Refl. (Med.; despre un organ) A nu mai funcționa. 4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. – Fr. bloquer.

BLOCA vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o țară, un port, un oraș etc.). 2. A împiedica, a opri mișcarea, circulația etc. 3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziție. ♦ refl. (Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcționa. 4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < fr. bloquer].

BLOCA vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr. bloquer)

A BLOCA ~chez tranz. 1) (state, orașe, porturi) A izola prin blocadă; a supune unei blocade. 2) (căi de acces, mișcarea vehiculelor sau a persoanelor) A închide într-un blocaj; a bara. 3) (folosirea unor produse sau fonduri) A interzice în mod legal pentru o anumită perioadă de timp. 4) (completarea unor posturi vacante) A întrerupe ca fiind suficient. 5) sport A neutraliza printr-un blocaj. 6) A face să se blocheze. /<fr. bloquer

A SE BLOCA se ~chează intranz. 1) (despre organe sau mașini) A se opri brusc (din cauza unei defecțiuni). 2) (despre organe ale corpului) A înceta să mai funcționeze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer

blocà v. 1. a face blocul unei cetăți sau al unui port, a împresura din toate părțile; 2. a împinge o bilă în bluza biliardului.

*blochéz, a -á v. tr. (fr. bloquer, d. blocus, blocare, blocadă). Împresor, izolez din toate părțile (un port, o armată ș.a.). Împing o bilă în bluza biliarduluĭ. Umplu golurile uneĭ zidăriĭ cu sfărîmăturĭ și tencuială. Tip. Pun provizoriŭ o literă întoarsă în locul alteĭa care lipsește.

bloca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blochez, 3 blochează; conj. prez. 1 sg. să blochez, 3 să blocheze

bloca (a ~) vb., ind. prez. 3 blochează

bloca vb., ind. prez. 1 sg. blochez, 3 sg. și pl. blochează

blochez, -chează 3.

BLOCA vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. v. gripa.

BLOCA vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. (TEHN.) a se gripa. (Motorul s-a ~.)

A bloca ≠ a debloca