18 definiții pentru pedepsi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. și refl. Fig. (Înv. și reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).

pedepsi [At: BIBLIA (1688), pref 4/44 / V: (îvr) ~pțî / Pzi: ~sesc / E: ngr (ἐ)παίδευσα (aor παιδεύω)] 1 vt (Înv) A învăța. 2 vt (Înv) A educa. 3 vt (Înv) A instrui. 4 vt (Înv) A deprinde. 5 vt (Fșa) A aplica cuiva o pedeapsă (4) pentru o greșeală, o infracțiune săvârșită Si: a condamna, a judeca, a osândi, (înv) a bintălui, a certa, a hotărî, a oblici1, (reg) a cerca. 6 vt (Reg) A defăima. 7-8 vtr (Îrg) (A face să sufere sau) a suferi Si: a (se) chinui, a (se) tortura.

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la o suferință fizică sau morală pentru o greșeală săvîrșită, a aplica cuiva o pedeapsă; a sancționa. Numai pe mine să mă pedepsești. DUMITRIU, N. 121. Poporul are deci și eroi care sînt creați anume să pedepsească prin umor, glumă, batjocură, tot ceea ce este potrivnic vieții poporului. BENIUC, P. 12. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. CREANGĂ, P. 102. ◊ Refl. pas. Toate se pedepsesc. C. PETRESCU, R. 49. El n-a făcut ceea ce a trebuit să facă și pentru aceea se pedepsește. RETEGANUL, P. II 60. ♦ (Jur.) A sancționa, conform legii, pe un delincvent sau pe un criminal; a condamna. Legile țării noastre pedepsesc cu toată asprimea pe cei care ațîță ura șovină, naționalistă sau rasistă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 11. 2. Refl. (Învechit) A se chinui; a suferi, a pătimi. Ofta în zilele toate, Pedepsindu-se într-însul. PANN, P. V. II 83. Au hotărît ca mai bine să moară ea decît să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. DRĂGHICI, R. 27.

A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa

A SE PEDEPSÍ mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa

PEDEPSI vb. (TR) A instrui, a învăța. Și-ș pedepsi copilul la carte. MINEIUL (1776). Etimologie: ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo). Vezi și pedepsit.

pedepsì v. 1. a înflige pedepse; 2. a se chinui. [Vechiu-rom. pedepsi, a instrui («oameni pedepsiți într’a noastră limbă», Biblia din 1688)].

pedepsésc v. tr. (ngr. pédepsa și pédisa, aor. d. pedévo, învăț, educ, pedepsesc; vsl. sîrb. pedepsati, a pedepsi. V. pedagog). Vechĭ. Educ. Azĭ. Supun pedepseĭ (bătaĭe, amendă). Chinuĭesc. V. refl. Sufer, mă chinuĭesc: mult m’am pedepsit cu boala asta!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pedepsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsesc, imperf. 3 sg. pedepsea; conj. prez. 3 să pedepsească

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedepseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, crește, educa, forma, instrui, învăța, munci, schingiui, tortura, trudi.

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

PEDEPSI vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. (JUR.) a condamna, a osîndi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. a răzbuna, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (Și-a ~ rușinea îndurată.) 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

pedepsi vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CREȘTE. EDUCA. FORMA. INSTRUI. ÎNVĂȚA. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb.1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluția este normală; cf. disciplinar și v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s. f. (osîndă; înv., educație, instrucție), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s. f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucișarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepsește).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAGNI MINORES SAEPE FURES PUNIUNT (lat.) hoții cei mari pedepsesc adesea pe hoții cei mici – Balbus, „Sententiae”, 107.

Intrare: pedepsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pedepsi
  • pedepsire
  • pedepsit
  • pedepsitu‑
  • pedepsind
  • pedepsindu‑
singular plural
  • pedepsește
  • pedepsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pedepsesc
(să)
  • pedepsesc
  • pedepseam
  • pedepsii
  • pedepsisem
a II-a (tu)
  • pedepsești
(să)
  • pedepsești
  • pedepseai
  • pedepsiși
  • pedepsiseși
a III-a (el, ea)
  • pedepsește
(să)
  • pedepsească
  • pedepsea
  • pedepsi
  • pedepsise
plural I (noi)
  • pedepsim
(să)
  • pedepsim
  • pedepseam
  • pedepsirăm
  • pedepsiserăm
  • pedepsisem
a II-a (voi)
  • pedepsiți
(să)
  • pedepsiți
  • pedepseați
  • pedepsirăți
  • pedepsiserăți
  • pedepsiseți
a III-a (ei, ele)
  • pedepsesc
(să)
  • pedepsească
  • pedepseau
  • pedepsi
  • pedepsiseră
pedepțî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pedepsi, pedepsescverb

  • 1. tranzitiv A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greșeală sau o infracțiune săvârșită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numai pe mine să mă pedepsești. DUMITRIU, N. 121. DLRLC
    • format_quote Poporul are deci și eroi care sînt creați anume să pedepsească prin umor, glumă, batjocură, tot ceea ce este potrivnic vieții poporului. BENIUC, P. 12. DLRLC
    • format_quote Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. CREANGĂ, P. 102. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Toate se pedepsesc. C. PETRESCU, R. 49. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv El n-a făcut ceea ce a trebuit să facă și pentru aceea se pedepsește. RETEGANUL, P. II 60. DLRLC
    • format_quote Legile țării noastre pedepsesc cu toată asprimea pe cei care ațîță ura șovină, naționalistă sau rasistă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 11. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat învechit regional A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ofta în zilele toate, Pedepsindu-se într-însul. PANN, P. V. II 83. DLRLC
    • format_quote Au hotărît ca mai bine să moară ea decît să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. DRĂGHICI, R. 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.