3 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clipocít1 sf [At: DA / V: ~otít / Pl: ~uri / E: clipoci1] 1-2 Clipoceală1 (1-2).

clipocít2 sf [At: DA / V: ~otít / Pl: ~uri / E: clipoci2] 1-2 Clipocire2 (1-2).

clipocít3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~íți, ~e / E: clipoci2] (Îvr; d. lumânări) Care pâlpâie.

CLIPOCÍT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotít s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOCÍT s. n. Clipoceală1. [Var.: (reg.) clipotít s. n.] – V. clipoci1.

CLIPOCÍT s. n. Faptul de a clipoci1; susur, murmur. (Fig.) În șuierul supapelor, în clipocitul clapelor... străbate mărețul ecou. DEȘLIU, G. 45. Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: clipotít (C. PETRESCU, S. 35) s. n.

CLIPOCÍT s. clipoceală, clipocire, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ al unei ape.)

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клeпaч] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

clipotít2 sn vz clipocit2

clipotít1 sn vz clipocit1

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul; p. ext. a moțăi de somn. ♦ P. gener. A clipi (1). – Cf. bg. klepač „pleoapă”.

Intrare: clipoci (clipi)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoci clipocire clipocit clipocind singular plural
clipocește clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clipocesc (să) clipocesc clipoceam clipocii clipocisem
a II-a (tu) clipocești (să) clipocești clipoceai clipociși clipociseși
a III-a (el, ea) clipocește (să) clipocească clipocea clipoci clipocise
plural I (noi) clipocim (să) clipocim clipoceam clipocirăm clipociserăm, clipocisem*
a II-a (voi) clipociți (să) clipociți clipoceați clipocirăți clipociserăți, clipociseți*
a III-a (ei, ele) clipocesc (să) clipocească clipoceau clipoci clipociseră
Intrare: clipoci (zgomot)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoci clipocire clipocit clipocind singular plural
clipocește clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clipocesc (să) clipocesc clipoceam clipocii clipocisem
a II-a (tu) clipocești (să) clipocești clipoceai clipociși clipociseși
a III-a (el, ea) clipocește (să) clipocească clipocea clipoci clipocise
plural I (noi) clipocim (să) clipocim clipoceam clipocirăm clipociserăm, clipocisem*
a II-a (voi) clipociți (să) clipociți clipoceați clipocirăți clipociserăți, clipociseți*
a III-a (ei, ele) clipocesc (să) clipocească clipoceau clipoci clipociseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoti clipotire clipotit clipotind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clipotește (să) clipotească clipotea clipoti clipotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clipotesc (să) clipotească clipoteau clipoti clipotiseră
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clăpăci clăpăcire clăpăcit clăpăcind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clăpăcește (să) clăpăcească clăpăcea clăpăci clăpăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clăpăcesc (să) clăpăcească clăpăceau clăpăci clăpăciseră
Intrare: clipocit
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clipocit clipocitul
plural
genitiv-dativ singular clipocit clipocitului
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clipotit clipotitul
plural
genitiv-dativ singular clipotit clipotitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

clipocit clipotit

etimologie:

  • vezi clipoci.
    surse: DEX '09

clipoci (clipi)

  • 1. regional (Despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A moțăi de somn.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cîte nopți vegheat-au, cît au clipocit. Știu ei singuri numai. CONTEMPORANUL, III 629.
        surse: DLRLC
      • Cum au clipocit, au slăbit căpăstrul din mînă. SBIERA, P. ◊ 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin generalizare A clipi.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • figurat Este curent puțin la uzină, astfel că luminile clipocesc pe străzile din centru. PAS, Z. IV 64.
        surse: DLRLC
      • poetic Stele-n cer au clipocit, Dormi, copile, liniștit. DRAGOMIR, P. 54.
        surse: DLRLC
      • poetic Ziua clipocește prin bălțile cu stuh. LESNEA, I. 59.
        surse: DLRLC
      • Ia lăsați, măi, zise Ochilă, clipocind mereu din gene, că luminarea-sa știe ce ne trebuie. CREANGĂ, P. 257.
        surse: DLRLC

etimologie:

clipoci (zgomot) clăpăci clipoti

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: murmura susura șopoti 3 exemple
    exemple
    • Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC
    • Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328.
      surse: DLRLC
    • Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: