6 definiții pentru susurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSURÁRE, susurări, s. f. (Rar) Faptul de a susura; susur. – V. susura.

SUSURÁRE, susurări, s. f. (Rar) Faptul de a susura; susur. – V. susura.

SUSURÁRE, susurări, s. f. (Rar) Faptul de a susura; susur. Susurarea frunzelor, șoaptele apelor... în loc s-o turbure [liniștea] părea că o măresc. MACEDONSKI, O. III 68.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

susuráre (rar) s. f., g.-d. art. susurắrii; pl. susurắri

susuráre s. f., g.-d. art. susurării; pl. susurări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUSURÁRE s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet.

SUSURARE s. 1. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv,) murmuit. (~ de ape.) 2. fîșîit, foșnet,freamăt, murmur, sunet, susur, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.)

Intrare: susurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • susurare
  • susurarea
plural
  • susurări
  • susurările
genitiv-dativ singular
  • susurări
  • susurării
plural
  • susurări
  • susurărilor
vocativ singular
plural