2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinstit2, ~ă [At: COD. VOR. 145/14 / V: (înv) cen~, (îvp) cis~ / Pl: ~iți, ~e / E: cinsti] 1 a Care este de bună-credință Vz cuviincios, omenos, politicos. 2 a Onest. 3 a (Pfm) Respectat. 4 a (Pfm) Onorat. 5 a (Înv; îe) Să vă fie fața ~ă! (sau să ierte ~a față a dv!) Pardon! 6 a Venerat. 7 a (Înv) De neam mare Vz nobil, bogat. 8 a (Îvp) Arătos. 9 a (Îvp) Elegant. 10 a (Înv) Autentic. 11 a (Pfm) Cast. 12 a (Pfm) Credincios soției (credincioasă soțului). 13 a (Pfm; d. o fată) Fecioară. 14 a (Înv) Prețios. 15 a (Pfm) Amețit (de băutură) Si: beat, chefăluit. 16 sfp (Pop) Iele.

cinstit1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 351/23 / Pl: ~uri / E: cinsti] (Rar) 1-18 Cinstire (1-18).

CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti.

CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti.

CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. De bună-credință, onest. La baza vieții fiecărui colecții ist. trebuie să stea munca cinstită în gospodăria colectivă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 30. Tu nu știi că negustor cinstit și cal verde nu se află? DUMITRIU, V. L. 61. N-am mințit pe nimeni. Sînt om cinstit. SAHIA, N. 68. Nu... tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49. ◊ (Adverbial) Membrii colectivului muncesc cinstit.Fraților, vă zic cinstit că n-am poruncit eu nimic. ALECSANDRI, T. 1137. 2. Credincios, fidel; cast. Femeie cinstită. 3. (În trecut, mai ales în formule de politețe) Vrednic de respect, onorabil, venerabil, stimat. Cînd ieși d-acolo, ce să vedeți dumneavoastră, cinstiți boieri? Părul i se făcuse cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 163. Au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți... căpitanii oștirilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 231.

CINSTÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CINSTI. 2) Care este corect și de bună-credință; onest; integru. Om ~. 3) Care manifestă un atașament constant; care vădește statornicie în convingeri și sentimente; devotat; fidel. /v. a cinsti

cinstit a. 1. onest, onorabil, onorat: mai marii orașelor și alte fețe cinstite CR.; 2. titlu dat preotului: cinstite părinte!

cinstít, -ă adj. Onest. Onorabil. Onorat: cinstite părinte! Adv. Cu cinste: avere dobîndită cinstit.

cinstél am [At: MARIAN, NU. 352 / E: cinste + -el] (Reg; rar) Cinstit2.

cinstí [At: COD. VOR. 137/5 / V: (reg) cen~, cis~ / Pzi: ~tésc / E: vsl чистити] 1 vt A respecta. 2 vt A onora. 3 vt (înv; c.i. o divinitate) A venera. 4 vt (Înv) A arăta cuiva respectul prin salut, prin îndemnul de a se așeza Vz a saluta, a se închina. 5 vt (Înv) A slăvi o zi de sărbătoare religioasă. 6 vt (Înv) A lăuda. 7 vt (Înv) A se conforma prevederilor unei legi. 8 vt (Înv) A distinge. 9 vt (Înv) A aprecia. 10 vt (Pfm) A face cuiva un dar. 11 vt (Pfm) A da cuiva un bacșiș. 12 vt (Înv) A răsplăti (pe cineva) pentru purtare bună. 13 vt (Pfm) A trata pe cineva într-un local cu mâncare și, mai ales, cu băutură gratis. 14 vt (Pfm) A plăti consumația cuiva. 15 vt (Fam) A ridica un pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva sau a ceva. 16 vr (Fam) A bea o băutură alcoolică. 17 vr (Reg) A se îmbăta.

CINSTÍ, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o țuică. – Din sl. čĭstiti.

CINSTÍ, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o țuică. – Din sl. čĭstiti.

CINSTÍ, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta, respect (față de cineva sau ceva), a respecta, a onora. Ți-am arătat dragoste și te-am cinstit mai mult decît pe ceilalți. ISPIRLSCU, L. 23. Sînt fiul tău care te-am cinstit totdeauna. CARAGIALE, O. III 77. Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc. ALEXANDRESCU, P. 130. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A distinge. împăratul numi mai-mare peste oștile sale în Ungaria pe comitele Mansfeld... și-l cinsti cu titlul de principe. BĂLCESCU, O. II 69. 2. (Popular, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face (cuiva) un dar, un cadou. Nănașul a cinstit pe finul său cu o pușcă și cu un paloș. RETEGANUL, P. V 69. ♦ (Ilustrînd moravuri vechi) A da (cuiva) un bacșiș. Dacă mi-l dai, te cinstesc. CAMILAR, N. I 96. 3. (Familiar și popular) A ospăta, a trata (mai ales cu băutură), a plăti consumația cuiva. Pas’, Ghigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. F. 38. La întoarcere, cinstea pe prieten cu un gît de rachiu. DUNĂREANU, N. 17. Se pomenește că-l cheamă cineva să-l cinstească. ISPIRESCU, L. 207. Ai să lași cu nouă lei. moș Nichifor, și te-a mai cinsti și fecioru-meu la Piatră. CREANGĂ, P. 113. ◊ Refl. reciproc. Mai cu seamă calfele nu mai munceau o vreme și se cinsteau ziua și noaptea în mahala. PAS, Z. I 159. Toți beau, Se cinsteau Și se ospătau. TEODORESCU, P. P. 23. ♦ (Complementul indică băutura) A închina, a bea în cinstea cuiva (sau a unui eveniment). Într-un medean... stăteau oameni în petrecere. Unii cinsteau mied. SADOVEANU, D. P. 151. Să cinstim cîte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor. CREANGĂ, 60. ◊ Absol. Alăutele cîntau pretutindeni, cazacii frămîntau pămîntul, și într-un zvon amețitor se purtau prin rumeneala focurilor, chiuind și cinstind din oale mari de lut. SADOVEANU, O. I 168. Bătrînii cinstesc pe prispă. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. Ia poftim, puiculiță, de cinstește dumneata întîi! să vedem, poate c-ai pus ceva într-însul. CREANGĂ, A. 97.

A CINSTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu cinste maximă (izvorâtă dintr-un sentiment de apreciere deosebită). 2) fam. (persoane) A trata (în semn de prețuire, de prietenie), mai ales, cu băutură. 3) (băuturi alcoolice) A consuma fără a abuza. 4) înv. (persoane) A răsplăti cu un dar sau cu un bacșiș. /<sl. țistiti

cinstì v. 1. a onora: slava strămoșească pe strămoși cinstește GR. AL.; 2. a trata, a ospăta cu băutură: scoateți vin de ne cinstiți, că’s feciorii osteniți AL.

cinstésc v. tr. (vsl. čĭstíti). Onorez. Fam. Fac cinste, ofer băutură saŭ și mîncare gratis. V. intr. Beaŭ vin orĭ rachiŭ. V. refl. Beaŭ cu alțiĭ saŭ chear mă îmbăt bînd cu eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstésc, imperf. 3 sg. cinsteá; conj. prez. 3 să cinsteáscă

cinstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinstésc, imperf. 3 sg. cinsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cinsteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CINSTÍT adj. 1. corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.) 2. v. sincer. 3. v. fidel. 4. v. onorabil.

CINSTÍT adj. v. adorat, divinizat, idolatrizat, venerat.

cinstit adj. v. ADORAT. DIVINIZAT. IDOLATRIZAT. VENERAT.

arată toate definițiile

Intrare: cinstit
cinstit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinstit
  • cinstitul
  • cinstitu‑
  • cinsti
  • cinstita
plural
  • cinstiți
  • cinstiții
  • cinstite
  • cinstitele
genitiv-dativ singular
  • cinstit
  • cinstitului
  • cinstite
  • cinstitei
plural
  • cinstiți
  • cinstiților
  • cinstite
  • cinstitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cinsti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinsti
  • cinstire
  • cinstit
  • cinstitu‑
  • cinstind
  • cinstindu‑
singular plural
  • cinstește
  • cinstiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinstesc
(să)
  • cinstesc
  • cinsteam
  • cinstii
  • cinstisem
a II-a (tu)
  • cinstești
(să)
  • cinstești
  • cinsteai
  • cinstiși
  • cinstiseși
a III-a (el, ea)
  • cinstește
(să)
  • cinstească
  • cinstea
  • cinsti
  • cinstise
plural I (noi)
  • cinstim
(să)
  • cinstim
  • cinsteam
  • cinstirăm
  • cinstiserăm
  • cinstisem
a II-a (voi)
  • cinstiți
(să)
  • cinstiți
  • cinsteați
  • cinstirăți
  • cinstiserăți
  • cinstiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinstesc
(să)
  • cinstească
  • cinsteau
  • cinsti
  • cinstiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cinstit

  • 1. adesea adverbial Care este de bună-credință; care nu înșală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: corect onest 6 exemple
    exemple
    • La baza vieții fiecărui colectivist trebuie să stea munca cinstită în gospodăria colectivă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 30.
      surse: DLRLC
    • Tu nu știi că negustor cinstit și cal verde nu se află? DUMITRIU, V. L. 61.
      surse: DLRLC
    • N-am mințit pe nimeni. Sînt om cinstit. SAHIA, N. 68.
      surse: DLRLC
    • Nu... tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49.
      surse: DLRLC
    • Membrii colectivului muncesc cinstit.
      surse: DLRLC
    • Fraților, vă zic cinstit că n-am poruncit eu nimic. ALECSANDRI, T. 1137.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Femeie cinstită.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Vrednic de respect.
    exemple
    • Cînd ieși d-acolo, ce să vedeți dumneavoastră, cinstiți boieri? Părul i se făcuse cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 163.
      surse: DLRLC
    • Au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți... căpitanii oștirilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 231.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cinsti
    surse: DEX '98 DEX '09

cinsti

  • 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: onora prețui respecta 3 exemple
    exemple
    • Ți-am arătat dragoste și te-am cinstit mai mult decît pe ceilalți. ISPIRLSCU, L. 23.
      surse: DLRLC
    • Sînt fiul tău care te-am cinstit totdeauna. CARAGIALE, O. III 77.
      surse: DLRLC
    • Întîmplarea ce știu și voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrîn pe care îl cinstesc. ALEXANDRESCU, P. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziția «cu»:
      surse: DLRLC sinonime: distinge un exemplu
      exemple
      • Împăratul numi mai-mare peste oștile sale în Ungaria pe comitele Mansfeld... și-l cinsti cu titlul de principe. BĂLCESCU, O. II 69.
        surse: DLRLC
  • 2. popular A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nănașul a cinstit pe finul său cu o pușcă și cu un paloș. RETEGANUL, P. V 69.
      surse: DLRLC
    • Dacă mi-l dai, te cinstesc. CAMILAR, N. I 96.
      surse: DLRLC
  • 3. familiar A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ospăta trata 6 exemple
    exemple
    • Pas’, Grigoriță, de-ți primește prietinul și-l cinstește cu niște mere murate. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC
    • La întoarcere, cinstea pe prieten cu un gît de rachiu. DUNĂREANU, N. 17.
      surse: DLRLC
    • Se pomenește că-l cheamă cineva să-l cinstească. ISPIRESCU, L. 207.
      surse: DLRLC
    • Ai să lași cu nouă lei. moș Nichifor, și te-a mai cinsti și fecioru-meu la Piatră. CREANGĂ, P. 113.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Mai cu seamă calfele nu mai munceau o vreme și se cinsteau ziua și noaptea în mahala. PAS, Z. I 159.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Toți beau, Se cinsteau Și se ospătau. TEODORESCU, P. P. 23.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Într-un medean... stăteau oameni în petrecere. Unii cinsteau mied. SADOVEANU, D. P. 151.
        surse: DLRLC
      • Să cinstim cîte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor. CREANGĂ, A. 60.
        surse: DLRLC
      • absolut Alăutele cîntau pretutindeni, cazacii frămîntau pămîntul, și într-un zvon amețitor se purtau prin rumeneala focurilor, chiuind și cinstind din oale mari de lut. SADOVEANU, O. I 168.
        surse: DLRLC
      • absolut Bătrînii cinstesc pe prispă. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.
        surse: DLRLC
      • absolut Ia poftim, puiculiță, de cinstește dumneata întîi! să vedem, poate c-ai pus ceva într-însul. CREANGĂ, A. 97.
        surse: DLRLC
    • 3.2. reflexiv A bea o băutură alcoolică.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Ne-am cinstit cu o țuică.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: